update

Spiridusul mucilor are pata pusa pe viata mea. De azi-dimineata e calare pe mine si nu ma lasa nicicum. Imi curg mucii, ma gadila in nas ca de-a stranuta fara stranut insa. Decat o data la cateva ore, zdravan si ascutit de sare biroul in sus a mirare.

Ma gandeam sa-mi infund narile cu batistute de hartie, sa arat a Mr. Bean, da’ macar sa nu-mi mai trag mucii ca tineretul de gradi, grupa mica. Pe urma mi-am dat seama ca nu s-ar potrivi deloc cu tinuta de biurou.

Initial a fost racit crunt un coleg. Pe urma la vreo 2 saptamani un altul. Pe mine m-a apucat saptamana trecuta, cu racait suspect in gat si fara alte simptome. La recensamantul matinal azi, palierul numara cu 3 mucosi in plus (pizdiblonda, seful si susemnata) + inca una pe care o racaie in gat. Beton.

 

Din ultima vreme :

1). Ieri a fost ceva meciul vietii intre [cica , din auzite] Chelsea si nu-mai-stiu-cine. Motiv de adunat suporteri si betivi [sau suporteri betivi] pe strazile si prin puburile Londrei. Chiar cand am iesit din casa sa mergem la film. In zona noastra au fost [numai]  6 dube de politie. In drum spre mall [da, avem mall in zona. Cul, nu?] din autobuz vedeam politia calare patruland usurel inspre codul nostru postal. Sa mai spun ca mi-era curu’ cat varfu’ acului de strans, de frica? Deja vedeam scandaluri si zona blocata si masina cu jamurile sparte. [fomeie slaba, ce mai]. Consortul se amuza de stresu’ meu si facea misto ca dormim in strada.

La intoarcere, meciul tocmai se terminase si suporterimea turmentata se revarsase [din nou] pe strazi. Politie peste tot, lumea potolita, numai aia mai praf asa mai scandau cu paharele de bere in mana pe strada.

Faza in autobuz: intr-una din statii, afara pe trotuar, un coptil bat scanda diverse.  In autobuz, o nieagra trupesa [si ea cu un pahar de bere in mana, de altfel] ii striga aluia din strada intr-o pauza de respirat: “you’re illiterate!! Shut up already!”. Autobuzul a izbucnit in ras. Muaca galagiosului ramas afara: priceless. J

2). Am mai bifat un an in condica. Am 29 de ani, dar nu mi-i simt deloc. Am avut niste ultime saptamani si zile asa de ocupate incat n-am apucat sa multumesc oamenilor carora le-a amintit feibucu’ ca e ziua mea si care mi-au scris de alea-alea cu multi ani traiasca si restul. Indata’s trei saptamani de-atunci. Omg omg.

3). Soferesc cu drag si spor. M-am obisnuit cu dimensiunile masinii, ma dispera doar lipsa de locuri de parcare de la mine de pe strada la ora la care ajung eu acasa. Ca mai tarziu se elibereaza si pot parca fix sub geam, asta e partea a doua. Azi o alimentez pentru prima data in 3 saptamani de circulat intens [catre 40 de km pe zi, dus-intors]. Inca nu stiu cum, da’ m-oi descurca eu cumva. Lol.

Catzaua si volanul

Sambata ne-am luat masina. Povesteam eu mai demult de nasolitatea navetei de o ora jumate pe sens de mers, cu 2 trenuri si un autobuz. Ei bine, s-o gatat, s-o dus, c’est fini, it’s over and done with. Hm-hm. Partial. Explic de ce spun asta.

Experienta anterioara soferistica a su’semnatei s-a intamplat in Romania, tara in care se circula normal si frumos pe partea dreaaapta a drumului, volanul e normal si frumos pe partea staaaaanga a a masinii, schimbatorul e normal si frumos la mana dreaaaaapta si tot asa.

Pana sa urc efectiv ieri in masina, eram ferm convinsa ca pot, ca ma descurc, ca-s maiastra si betoana sic a nimic nu ma poate pune la pamant.

(nota mica mica: masina cu volanul pe dreapta, cu circulare pe partea stanga a drumului, cu schimbator de viteze la mana stanga, masina cat un tanc pe langa cele pe care le mai condusesem pana acu – dacia 1310 a lui taica-meu, un logan mcv acu-s cativa ani si un chevy spark hartanit)

Reteta pentru dezastru? Posibil. Era si noapte afara.

Ca scurt rezumat: am facut 4 sau 5 ture de “block” (cvartal ii zice in romana? In fine, o chestie de-aia ca pornesti, tii tot stanga sau dreapta la curbe si te intorci de unde ai pornit).  Am inregistrat urmatoarele:

-          Tendinta de tinut prea pe stanga, era sa agat un scuter parcat regulamentar;

-          Era sa ratez un semnafor rosu, ca ma concentram la drum, noroc ca m-a avertizat consortul;

-          Am intins de doua ori mana dreapta in usa, cautand schimbatorul de viteze;

-          Mi s-au crispat toate in nenumarate randuri cand imi veneau masini din sens opus si aveam impresia ca-s prea aproape de ele. De fapt nu eram.

-          Ii naspa sa urci prima data intr-o masina pe noapte si in traseu necunoscut ca sofer.

-          Ii naspa sa te concentrezi la drum si sa trebuiasca sa iti reformezi reflexul de uitat in oglinzi, dupa indicatoare si alte alea.

M-am deprimat groaznic realizand ca de fapt nu prea imi iese cum as fi vrut si ca mai am nevoie de antrenament pana sa pot iesi singura pe drum. Apoi am mers la cumparaturi, eu ca un catel plouat ca de ce-s bleaga si tuta la volan. Al meu consort optimist si sustinator. De la supermarket am condus iarasi eu pana acasa si m-am descurcat mai bine.

Azi-dimineata am condus de acasa pana la serviciu, cu consortul in stanga. Am ratat doua iesiri din giratorii dar m-am redresat decent [si n-am capatat decat vreo 2 claxoane] si era sa ratez iesirea pe o autostrada, dar mi-am reparat traiectoria rapid usor si sigur fara sa incurc traficul, ca la ora aia matinala era destul de lejer. Cand am ajuns in parcarea firmei, imi tremurau nitel cracii de emotii si alte alea, da’ mi-a zis consortul ca “Ghitza, ai condus chiar bine. Vezi ca poti?”. La care io am ras tamp. Dupe care el s-o urcat frumos in masina si s-o intors acasa, dupe care s-o dus la giobu’ lui propriu si personal.

Deseara mai facem o tura pana la mine la birou si inapoi, sa ma mai invat un pic. De-abia astept.

And for the record: ai lav dis car!!!!! Asa de frumos merge, mance-o catzaua s-o mance!!! [ah da: si nu mi-a murit motorul decat de 2 ori. deocamdata. ]

Azi nu ma deranjeaza ca merg acasa cu un autobuz si doua trenuri.