la banca

Nu spui care banca, da’ daca vreti musai sa stiti, spui doar atat: zamBete foRtate Din oficiu.

Ma dusei ca tot omu’ sa platesc o rata. La doi pasi de birou. La o sucursala micuta-micuta, de cartier [nu spui care cartier]. Amiaza, cald, foarte cald, groaznic de cald. Intru. Din 3 ghisee doar unul functional + un paznic cu chip si trup de penzionar plictisit si burtica respectabila in dotare, paznic ce mai-mai ca motzaia toropit de caldura pe scaunul rigid si incomod + o clienta la ghiseul functional. Clienta cu moaca, vocabular si comportament de penzionara sau quasi. Clienta si functionara functionala – angajate in conversatie. Chiar cand pasesc in incinta, aud din spatele ghiseului un „pai de-aia, ca-s pro’sta!” [daca stiti ardeleneste si in special clujeneasca, va imaginati accentul fin „de pe sate”]. Mno drace, unde-am nimerit? Cucuietii de deal sunt mai la stanga pe harta, Cucuietii de vale – mai jos pe harta. Poate functionara o fi de import [ma gandesc eu]. In fine, trebuia sa rezolv treaba, asa ca m-am asezat cuminte la rand [eu fiind tot randul] si am asteptat [la fel de cuminte]. Catzaua declara pe propria raspundere si cu labutza pe corazon canin ca nu a tras cu urechea la discutia celor doua vaci tanti [cu toate ca sta foarte bine cu auzul; [pur si simplu vorbeau atat de tare incat chiar daca nu ar fi fost liniste si pace in sediu, tot s-ar fi auzit mai mult decat lejer].

Deci revenind. Deci discutia….

De unde am aflat ca: functionara functionala are 3 progenituri, toti sportivi de performanta si ca nu-stiu-care dintre ei termina clasa a 7a cu media 8.86 [chestie spusa cu o moaca de mandrie materna si ochii umezi de emotie si mai materna, ca de vaca] si ca cam pe acum ar trebui sa se intoarca din deplasarea de 3 zile la Timisoara, unde a avut 3 meciuri cu echipa, meciuri dintre care pe primul se stie sigur ca l-au castigat [ei, echipa progeniturii]. Ca madam clienta pleaca saptamana viitoare la bai si ca a venit sa afle cum sta cu unul din conturi. Si cu celalalt din conturi, de la un card. Care cont de card a adunat nuj’ ce comisioane de prelucrare/procesare/gadilare pasiva, in valoare de 30,54 lei. Babaciunea a zis ca e ok, ca plateste acum, ca are banii la ea. Si scoate o bancnota de 5 lei. Tanti de la ghiseu face ochii mari si spune ca sunt 30 de lei, nu 3 lei. Moment in care babaciunea se socheaza total ca vai ce de multi bani si ca de ce si ca cum si ca de cand si ca ea de ce nu stia despre asta si ca tanti de la ghiseu i-a stricat mini-vacanta la bai. [nea’ Caisa, paznicul, incepe sa chicoteasca din coltul lui indepartat].

Tanti de la ghiseu incepe sa explice: ca shtitz’, ca de anu’ trecut, lunar, s-or cumulat 0.50 euro pe luna pentru nu-stiu-ce [nu ma pricep, n-am tinut minte, nu ma intersecteaza, nu ma intersexeaza, nu ma nimic]. Babaciunea si mai socata: pai cum? pai nu se po’te asa ceva? pai di ce nu mi-o spus nimeni?

Pe functionala o treceau deja apele: pai anu’ trecut cand atz’ venit sa faceti deschiderea de card [sau descoperire, ca nu am retinut cum s-a esprimat, si in termeni bancari sunt destul de ignoranta, drept sa marturisesc] v-am explicat tot ce presupune lucru’ asta, cum nu v-a explicat nimeni?

Babatia recunoaste ca nu-si aduce aminte, tanti de la ghiseu rasufla usurata si ii spune ca se rezolva luna viitoare cand o sa faca ea un artific sa-i transfere niste banuti din celalalt cont in asta cu buba si se inchide contul si toata lumea o sa fie happy. Buuun. Tanti de la ghiseu ii cere scuze ca i-a stricat ploile pe durata bailor, clienta zice ca e ok, pleaca.

Randul meu, randul meu, oh yey, oh joy, oh.. what-so-freakin’-ever. Nici nu ajung bine in moaca lu’ tanti functionala, ca o aud: „of, …pensionarii astia. si doara i-am fost explicat tot ca la carte. da’ no, mi-i cunostinta s-apoi trebe’ sa stau sa o ascult…”.

Trageti voi concluziile [da’ sa le-o trageti tare si bine, sa le placa], ca eu una n-am ramas fara marait la faza asta, da’ si daca incep… ii bai, vorba ardelenilor.