zi-i barbat si pace..

Catzaua incepe prin a declara sus si tare, cu labuta pe corazon latracios, ca postarea de fata nu izvoraste din frustrari personale cu cauza imediat apropiata, du jenre „partener de viata sucit dincolo de limita rabdarii canine”, ca nu posedam asa ceva, cica s-au epuizat stocurile la „jumatati”. Deci nu. Deloc.

Postarea e generata  de specimene masculine intalnite si observate de-a lungul timpului, pe masura ce augusta noastra prezenta canina s-a perindat prin lume si viata in ast’ sfert de veac trecute fix.

Toti sunt niste DEZORDONAAAAAAAAAAAAATI!!!!!! [aci va imaginati un urlet disperant de disperat, cu aroma de naduf cronic dus spre paroxism si un strop de patos teatral].

Pai sa vedem… :

Cand meshteresc ei prin casa, curte, garaj, gradina etc. la te miri ce, isi iau uneltele dintr-o gramada diforma [supranumita „dezordine organizata”, nu-i asa..] … le invart, le sucesc, surubaresc, piulitesc, ciocanesc.. lovesc, bat, ..moasha-sa pe gheata.. fac ei ce [cred ca] stiu acolo, dupe care iau gramada de uneltaraie [partial, ofkiors, .. musai partial ca altfel nu se poate] si o trantesc inapoi in gramada diforma pe care ei o numesc ocoshi „trusa de scule”. Mmmmmright..

Daca ‘mnie feri incearca cineva sa le faca ordine p’acolo [macar dupa chip si asemanare ele intre ele, chit ca’s tzanshpe mii de feluri de chei, suruburi, surubele, piulitze, shaibe, holzsuruburi, capete nuj’ de care de strans nuj’ ce etc.] se lasa cu scandal si replici standard gen: eu stiu ce am acolo, nu te baga ca mi le-amesteci si nu mai gasesc nimic pe urma. Du-te nu mai spune …

Cand isi beau cafelutele de dimineata cu ochi mici si prietenosi [sau inchisi de-a dreptul, sau de broscutza {preluare de espresie de la Gladiola – imi permiti, sper}]. Iau in primire cafa, se ard din graba de a ingurgita desteptatorul brun ca e prea fierbinte si nu s-au prins zahaitii, o beau intr-un sfarsit, pleaca. Lasand locul vraiste: cescutzele care pe unde apuca prin casa, paharele de unica folosinta imprastiate prin birou/depozit, zahar imprastiat la locul faptei.

Ce e asa greu sa si le adune dreq? …le scade laptaria inferioara daca muta un obiect micut si usurel dintr-o parte in alta? Le ptica orgoliul din kilotzi daca pun mana sa stranga/adune/ordoneze un pic perimetrul? O data merge. A doua oara merge. Da’ pana cand? Boacana de obicei cade pe femela zonala, cum ca n-ar fi  „gospodina” si nu face ordina, distziplina si curatenie. No shit.

La fel cum nu imi scrie in frunte „d[f]uck me” doar pentru ca am dotarea tipic femenina, nu imi scrie nici „cleaning personnel”/”menajera”. Oi fi avand eu fruntea lata [si nu cred ca sunt singura] si incapatoare, dar prefer sa mi-o pastrez sus si libera de orice eticheta [din nou, nu cred ca sunt singura].

Domnilor [si sunt convinsa ca exagerez, in privinta multora dintre voi] aveti vreun fetis pentru imprastiat? Va lasati uneltele imprastiate; va lasati tzoalele imprastiate; va imprastiati stiinta si intelepciunea peste tot, sa se auda pana-n China ce fenomene de intelijenta sau curaj sunteti; va imprastiati samanta peste tot [sau cel putin incercati, desi in cazul vostru chiar nu se pune problema de impuls primordial si perpetuarea speciei]; faceti shushu imprastiat… si lista poate continua hapt mult si bine, … blana mea. [n-am suficient timp sa prezint mai multe situatii, dar ideea de baza ramane in picioare].

Ce draguti sunteti voi cand vi se spune ca sunteti imprastiati si negati cu inversunare, faceti bot, gasiti imediat scuze si portite de scapare, ca niste politicieni de soi. Da’.. Catzaua e curioasa: pana cand?

Ficiori, …. pozitie de drepti si  ADUNAREA!