h1

..si acum?…

Iulie 7, 2008

A trecut.. oarecum.

Intrebarea e: … si acum?

Am vrut sa scriu despre ceva dragut ce s-a intamplat saptamana trecuta. Dar e ca si cum ceva m-ar retine si mi-ar pune frana. De ce? Pentru ca mi se pare nedrept si aproape vulgar sa scriu despre ceva frumos, poate vesel, poate funny, …in situatia data.

Nu cred ca e un capat de lume sau ca lucrurile luminoase se termina aici… Sau ca intra in stand-by pana la noi ordine. Dar parca nici nu as avea hazna de ele acum.

Ma indoiesc ca cel trecut in lumea celor drepti ar vrea ca noi cei ramasi in urma-i sa ne inchidem in noi, sa ne ferim de viata, sa ne retragem in umbra doliului, cu atat mai mult cu cat a fost un om de viata. Si cu toate astea, … am senzatia comiterii unui sacrilegiu daca m-as bucura de anumite lucruri.

Voi ati trecut prin momente asemanatoare? Si daca da, cum le-ati depasit?

Anunțuri

8 comentarii

  1. anjelule

    nimeni nu shtie ce e in sufletul tau shi nimeni nu a trecut prin ce treci tu acum.

    incerc cu ceva asemanator shi imi spui tu daca ne mai putem bucura dupa un astfel de moment.

    de un an de zile Bogdan [tata in particular, inrudire sangerata la greu, dar se foloseshte numele mic pentru apelare ca e mai mult decat un tata] a fost diagnosticat cu cancer la ficat. cum e sa shtii ca mori? nu shtiu – nu am experimentat. cum e sa shtii ca va muri? nashpa. mai exista speranta?

    shi uite asha cu toate intrebarile shi framantarile astea a trecut un an. regimuri, citostatice, accidente vasculare, perfuzii, ceaiuri, medicina naturista, masaje shi alte preocupari din aceasta zona. still hangin’ in there!

    cum e sa crezi ca ultima vizita e chiar ultima? cum e sa crezi ca asta va fi ultima poza cu el? cum e sa shtii ca poate nu va apuca sa se bucure de singura lui nepoata? cum e sa te fortzezi sa zambeshti de fiecare data cand il vezi deshi tzie tzi se rupe sufletul sa il vezi asha? NASHPA! da’ rau de tot.

    te intreb insa altceva: crezi ca tatal tau sau al meu Bogdan ar vrea sa ne vada asha trishti? eu am inceput sa cred ca nu. shi incerc sa ma bucur de fiecare clipa alaturi de el. tu tre’ sa te rezumi la amintiri.


  2. @Mihai L: nu este vorba despre tatal meu, ci despre un om care pentru catava vreme mi-a tinut loc de tata aici in Cluj. nici tie nu ti-e totuna. si imi pare tare rau sa aud despre Bogdan..
    iti doresc putere sa-i stai alaturi cat mai mult posibil si in masura posibilitatilor sa va puteti bucura unul de celalalt cat mai mult timp. numai ganduri bune de aici de departe.
    si iti multumesc. pup.


  3. ce pot sa-ti spun? mie mi-a „plecat” mama pe cind aveam 9 ani. eram mic si daca am plins, am facut-o fara sa-mi dau seama prea bine de ce…suna ciudat, nu? aveam sa-mi dau seama, insa, de ce, in fiecare clipa de atunci si pina azi. de-a lungul anilor s-au dus si bunicile care mi-au tinut loc de mama, asa cum numai ele stiu sa o faca, chiar si cind fiinta asta draga traieste…cuvintele au fost de prisos in fiecare din aceste momente, cu o exceptie: o fraza maraita cu toata puterea celor, maine-poimaine, 28 de ani de frustrare: n-am avut niciodata tata, desi omul care ar trebui sa poarte titulatura asta a foat omniprezent si cit se poate de viu in viata mea. si mai ciudat, nu? azi am constientizat moartea mai mult dkt in alte zile: deoarece, cu putin timp inainte de a afla vestea pe care am citit-o aici, si de care imi pare rau, am primit si eu una legata de o ruda, o matusa care, din cite stiu eu, nu avea inca 60 de ani…


  4. @bogdan popan: nici cel despre care am scris aici nu implinise inca 60, din cate stiu eu. la cata veselie si pofta de viata avea in el, oricum nu i-ai fi dat mai mult de 30 – 40. doar zambetul hatru nascut de trecerea cu acumulare de experienta prin viata, ridurile adunate in timp si carunteala parului il tradau…
    daca as putea, i-as aduce pe toti inapoi…


  5. Singura solutie e sa te gindesti ca asa i-a fost menirea si atunci i-a venit sorocul. Si ca, de asta, ii e bine acolo unde e acum. Am pierdut un bunic de 78 de ani care era un model de luciditate, blindete si cap pe umeri. La virsta aia. Desi trecuse prin doua accidente cerebrale, avea mintea mai verde decit multi oameni de 40 de ani. Incredibil. Si, cu toate astea, s-a dus. Chiar daca ma pregatisem ani de zile in mintea si-n sufletul meu pentru un asemenea moment, tot mi s-a darimat lumea. Dar mi-am reconstruit-o repede, gindindu-ma ca ASA a fost sa fie, ca Dumnezeu are planurile lui si ca toata jelania rudelor e mai degraba un act egoist, care plinge durerea celor ramasi, nu a celui dus. Pentru ca, atunci cind moare cineva, ti-e groaza nu de faptul ca el se duce, ci ca tu ramii. Fara el. Poate ca e cinic, dar asa am gindit, asa gindesc si asa am sa gindesc mereu. Pe mine m-a ajutat. Si pe maica-mea, care era terminata la momentul respectiv. Fusese tatal ei.

    Asa ca, draga mea catzelusha suferinda, gindeste-te si din perspectiva asa. Poate te ajuta si pe tine.


  6. Ei si cei asemenea lor isi petrec viata traind-o, nu analizand-o si plangand ziua de ieri, de azi sau de maine. Multi dintre noi avem luxul sa ne bucuram de viata, da’ reusim totusi sa gasim motive sa ne plangem.

    Daca admiram oameni ca „tatal” tau, oare n-ar fi respectuos sa si invatam de la ei? Oare atitudinea lor, felul lor de-a trai, n-ar trebui sa ne serveasca drept lectie de viata, nu doar exemplu admirativ?

    Moartea lor n-ar trebui sa fie un motiv de tristete, ci un semnal de alarma pentru noi cei care ramanem in urma: „Viata se scurge repede si sfarsitul vine pe nepregatite. Eu stiu sa-mi traiesc viata?”

    Si acum…?! Poate raspunsul la intrebarea asta e ceva mai clar. Ce-ar fi sa incepi prin a ne povesti despre ceva-ul dragutz de saptamana trecuta? Itzi garantez eu ca „tatal” tau nu se supara. Si daca nu crezi asta, incearca sa-ti imaginezi ce fel de om era, si-apoi o sa-mi dai dreptate.


  7. e o vorba desteapta:
    „mergi ori crapa”


  8. @dracu: am mers. si merg in continuare.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: