h1

..ei

August 23, 2008

[postul asta nu porneste din frustrari, complexe sau alte balarii; cei care il vor considera ca fiind o rabufnire a nefericirilor si nerealizarilor interioare ale Catzelei n-au decat sa o faca si au voie sa comenteze pe tema asta, dar va anunt de pe acum ca ma doare fix la 200 de kilometri in spatele cozii si ca n-o sa ma sinchisesc sa raspund comentariilor de gen; in textul ce urmeaza, EI desemneaza atat masculi cat si femele; nu, nu este un text pe tema barbatilor si cat de animale de tot felul pot fi ei, este o m(c)ugetare despre „parteneri” nereusiti in general]


Despre ei.

Ei care? Ei, cei de langa noi. Asa-zisele noastre „perechi”, „jumatati”, asa-zisii „parteneri”.

Vorba vine, … pentru ca de multe ori dupa un timp ajungem sa realizam ca sunt doar niste straini care arata cunoscut, ale caror gesturi si vorbe ne par cunoscute, dar cu care nu prea avem nimic in comun.

EIii sunt cel putin interesanti si interesati la inceput. Inceputurile sunt dragute, interesante, fluturasii zburda, nerabdarea de a-i revedea e la loc de frunte, curiozitatea de a vedea mai mult din ei roade crunt din noi. Reciprocele sunt valabile in majoritatea cazurilor [altfel povestea nu ar merge putin mai departe, nu-i asa?].

Trece timpul, ajungem sa mai cunoastem cate putin din EI, ajungem sa vedem mai multe fatete ale pietrei din care sunt taiati [doar nu va asteptati sa spun „diamant”, nu? asta nu e un post de lauda la adresa lor]. La un moment dat dam peste o fisura. Sau peste un defect din fabricatie sau dobandit de-a lungul vietii. Ne gandim ca se poate remedia.. pui o tzar’ de gumushtiuc [n.a. chit], mai slefuiesti fateta respectiva si mai merge o vreme. Dupa un timp, mai descoperim o fateta ciobita sau cu defect. Strike two. Bun, poate merita sa o nadragalim si pe asta, ca poate ce stii… va tine. Si mergem mai departe. Pana in momentul in care ne dam seama ca se intinde gluma si sta sa puste.

Ori e materialul pietrei lor slab si reparatiunile nu rezista, ori piatra are prea multe bube, sta sa crape si ne gandim ca e prea mult de lucru. [discutia pe tema variantei in care reparatia noastra nu a fost de treaba se amana pe o data ulterioara]

Ajungem in punctul in care in loc sa ne bucuram de stralucirea fiecarei fatete in parte reflectate in propriile noastre fatete, folosim timpul pentru reparatii, iar piatra noastra proprie si personala ajunge sa se stinga, sa piarda din luciu. Merita?… Absolut si categoric nu.

Tema e arhidezbatuta. Subiectul e vast. Si totusi…

In momentul in care EIii incep sa scartaie iar intretinerea relatiei cade pe umerii nostri, nu merita.

In momentul in care EI cer mai mult decat dau, nu merita.

In momentul in care baile fierbinti si dusurile reci au o pondere de 1 la 3 [sau mai multe], nu merita.

In momentul in care ne stingem pentru a-i pastra pe EI aprinsi [EI fiind de fapt niste becuri idioate care se sting si se aprind la comanda, neavand nevoie de caldura sau lumina altcuiva pentru a functiona], nu merita.

In momentul in care incepem sa ne intrebamdaca merita, ….e cel mai clar: nu merita.


Si atunci, tu Catzaua toanta, doamnelor, don’soarelor si domnilor ce va aflati …de ce ati facut-o si poate o mai faceti inca si acum?

[liber la comentarii]

Anunțuri

11 comentarii

  1. o facem pentru ca fiecare om e diferit?
    pentru ca iubirea, in caz ca despre asta vorbeai, se merita, cu fluturasi cu tot, cu noptile nedormite, curiozitatile nestapanite, saruturile de inceput?
    pentru ca fisurile sunt relative?


  2. aplauze din nou!!!


  3. O facem in primu’ rand pentru ca suntem oameni. Daca nu intri in apa, nu inveti niciodata sa inoti. Daca nu incerci sa stai in picioare, nu inveti niciodata sa mergi. Daca nu iubesti, n-o sa fii niciodata fericit. Pe de alta parte, daca nu-ti permiti sa iubesti, vei fi mereu nefericit.

    Pietrele sunt crapate? Cine n-are nici o fisura, sa arunce primu’ piatra fisurata. Cat despre motivatia ta de a scrie postarea asta: nu poti spune ca nu ai o frustrare personala. Cu totii avem o frustrare de genu’, care nu dispare pana nu e inlocuita de dragoste, care poate fi urmata de o alta frustrare.

    Traieste iubirea, accepta frustrarea si invata lectia care ti-a fost data, iar apoi mergi mai departe. Viata chiar e prea scurta…


  4. o facem pentru ca speram….speranta moare ultima!


  5. barbatii toti e niste porci ordinari … daca nu am cauta exceptia , la ce am mai trai ? desigur ca exceptia totala nu exista , dar cautarea face totul probabil… 🙂


  6. Catzalusha, esti mai bine…?


  7. @eu: am invatat deja de ceva vreme sa „inot”, am invatat sa „merg”, am invatat sa iubesc dar asta nu mi-a adus fericirea decat pentru putin timp. nu pot sa spun ca sunt nefericita. neimplinita, poate, atunci cand cujet si ma apuca asa un dor de fluturasi si de restul balariilor care vin la pachet cu sentimentul ala pacatos 🙂

    @Lilik: si daca murim noi inaintea sperantei ? 😛

    @simz: e animale. mai exact e melanje de mai multe animale puse laolalta, cu cate ceva din fiecare. e corcituri, e hibrizi, e.. cum vrei tu sa le spui. sunt buni si rai, frumosi si urati, dulci si amari, luminosi sau intunecati, rock solid sau nestatornici si imposibil de prins, precum vantul.. e barbati. :)))

    @monica: sunt ok, multumesc pentru intrebare. m-am racorit un pic peste weekend. luat pauza de la toti si de la toate. 😀 pup.


  8. Căţe, în definitiv, ce ne-am face fără EI? Io mi-am făcut scenariul ăsta, şi-mi dă cu virgulă. Dar cred că aşa cum noi îi peticim pe EI, şi EI tre’ să ne peticească pe noi..la biologie îi zîce simbioză, parcă. 😉


  9. @ionutu: mai, e bine si cu, cateodata e bine si fara. cand cum. nu exista o reteta, nu exista un tipar pentru lucrurile astea. nici nu ar avea cum sa existe. amu’ cum ne-a fi norocu’ fiecaruia, stii?

    eu una va doresc tuturor sa va gasiti piatra-pereche, sa intregiti armonios mozaicul sufletelor voastre, sa aveti parte de liniste, impacare si lumina in fiecare zi a vietilor voastre alaturi de cel/cea drag[a].


  10. @catza: daca murim inaintea sperantei, stim ca am incercat, ca am sperat….daca nu incercam, vom trai cu regrete. O sa incetam singure sa cautam parti bune la ei cand o sa moara speranta, cel putin stim ca noi am incercat tot ce s-a putut.


  11. ai fi buna la catavencu….ai stil in scris….ia gandeste-te si schimba-ti orientarile carierei….esti tare….cat despre codita ta…hmmm……



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: