h1

Ghost

Ianuarie 6, 2009

Am vazut o fantoma adineaori. Una care ma bantuie de cativa ani de zile, ocazional. Culmea, am vazut-o pe sticla. Adica la televizor. Prezenta un jurnal de stiri.

 

In urma cu 4 ani fantoma asta vie imi era foarte draga. E unul dintre oamenii aceia speciali, care, odata ce ajungi sa-i cunosti, iti taie respiratia cand realizezi cat iti sunt de dragi. Oameni pentru care ai fi in stare sa faci orice… si care ar fi in stare sa faca orice pentru tine.

Un om pe care l-am pierdut din egoism, de cruda, de nesabuita, … de Catza ce ma aflu. Ce stiam atunci despre ce inseamna sa iubesti?

Eram mandra ca il am alaturi, traiam pentru momentele petrecute impreuna si ori de cate ori ma regaseam in prezenta lui, ma cutremuram, … ma faceam mica-mica sub aripa lui protectoare si calda.

Mi se punea un nod in gat stiind ca urma sa il vad, sa il simt alaturi. Visam cu ochii deschisi atunci cand eram departe de el. Amintirea lui si a bratelor lui ma inundau de caldura, …pluteam…

Apoi a venit momentul in care in loc sa-l inteleg si sa-i apreciez stradania, am dat un ultimatum. In momentul ala ma simteam atotputernica, ca si cum i-as fi putut controla viata. I-am cerut sa renunte la el insusi pentru mine. Cat de stupid. Cat de egoist. Cat de… imatur.  

Si l-am pierdut. A facut alegerea logica, alegerea corecta. Gandindu-ma acum la momentele de atunci, daca as fi fost in locul lui, as fi ales la fel. Ani mai tarziu, am facut si eu ce a facut el atunci, fara sa clipesc.

…Imi amintesc seara ultimatumului. Tin minte ca m-am tinut tare pe tot drumul pana acasa (a fost domn pana la capat, .. m-a condus acasa asa cum o facuse de zeci de ori pana atunci).. am coborat din masina zambind .. incercand, cel putin.. si cred ca i-am aruncat si o rautate mica si sadica la despartire, cretina ce sunt.. Am intrat in scara blocului, lacrimile mi-erau adunate toate.. durerea imi statea in gat, asteptand sa izbucneasca… am urcat in lift, … as fi izbucnit atunci daca nu ar fi urcat o doamna din vecini .. M-am abtinut cu greu pana am ajuns in casa. Am inchis usa, m-am lipit de ea si am inceput sa bocesc in hohote ca un copil. Il pierdusem de idioata. Si atunci abia incepeam sa realizez asta. Tratament soc: coborat la magazin, luat vin, baut pe nerasuflate doua cani mari, printre sughituri de plans… fara efect. Durerea era acolo..

 

Vazandu-l acum, dupa ani de zile, mi s-a pus un nod in gat..  degeaba.

Anunțuri

4 comentarii

  1. cu totii am trecut prin momente de astea, dar mai greu e atunci cand stii sigur ca ai facut o greseala; a fost ceva ce ai facut atunci si nu trebuie sa ai regrete; bucura-te de ce ai trait si nu lasa amintirea sa te intristeze
    la multi ani!


  2. oh come on’ … boceli de astea iti trebuie la inceput de an ? ti-l trebuie ? nu e mort. pune mana pe telefon si fa ceva in privinta asta. daca inca il vrei. poate ai o a doua sansa, ca in filme. nu ai de unde sti pana nu incerci. si mai coboara-l de pe burlanu’ de sticla pe care il tii, ca e numai om si ala. si barbat, pe deasupra… >:D<


  3. We all do shitz like this… Chiar si eu, si vorba aia, deja ne stim de atata vreme… 😉


  4. Hai măh, numa’ până pe sticlă a ajuns? Cam puţin, raportat la aşteptări.

    Happy new year, my canine friend! … Veetăh, I mean!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: