h1

La multi ..de-alea..

Ianuarie 6, 2009

Am revenit, dragii mei. Cu forte proaspete, hodinita bine si cu vreo 5 kile in plus, ca doara nu se poate altfel dupa o saptamana jumate de hodina cronica. Mama Catzelei s-a intrecut pe sine din nou cu preparatele culinare. M-a indopat. Si am stat. Si se vede un pic, da’ daca nu supravietuiesti sarbautorilor cu cateva kile in plus, nu esti om. Nu? Asa.

 

Deci am revenit. Pentru a preintampina intrebarile standard la returnarea din vacanta, va zic cum am petrecut sarbatorile. In casa, in liniste si pace, alaturi de comitetul parental. De rev am iesit un pticut afara la congel, am ciocnit un pahar de alcool cu familionul si vecinii, dupe care ne-am intors la caldura caminului, am dat drumul la tembelizor, era sa decartez pe motiv de programe penale organizate de catre televiziunile autohtone, asa ca m-am uitat pe discovery si am mai invatat niste lucruri utile, pe care le-am si uitat intre timp. Pe la patru dimineata somnoream deja, visand pajisti inverzite pe care pasteau mielusei dragalasi in care dadeam iama si ii rupeam de zor, eu fiind un lup flamand in vis. M-am trezit pe la zece dimineata, tocmai pe cand visam mai abitir ca rontzaiam un copanel de berbecutz. Dar m-am trezit la realitate, am scuipat coltul pernei cat colo si m-am deplasat sa-mi iau in primire cafeaua regulamentara.

 

Ce am reusit in vacanta asta a fost sa fumez foaaaarte putin, in medie cam o tigara pe zi. Cat de gura maica-mii, cat de jena frigului crunt de afara… da’ mai mult de rusine.

 

N’aaasa. Si am revenit. Cica anul asta va binevoi sa fie unul estraordinar pentru Cantare [printre care ma numar si eu]. Inceputul nu a fost tocmai rau. Ieri, par example, am iesit la un cafei cu un M., in Le General. Fain loc, fain oameni, buna cafeaua.

Si cat am stat acolo, mi-a mai aparut in fata un semn de bun augur al anului ce tocmai a inceput. Respectiv o chestie pe care am preferat sa o interpretez ca semn de prosperitate. Semn personificat sub forma a 2 reprezentate de frunte ale genreului femenin supraponderal. [stiti, ca in pilda aia cu 7 ani de belsug, simbolizati de vacile grase, urmati de 7 ani de seceta simbolizati de 7 vaci scheletice]. Asa ca am preferat sa vad partea pozitiva.

 

Prima data a aparut doar una dintre cele doua muze, insotita de un don’sor filiform, destul de simpatic, de altfel. Dupa nici o jumatate de ora, a aparut si Shamu numarul 2. Am clipocit marunt din gene si mi-am inghitit rautatile, dar in secunda urmatoare il aud pe M. murmurand ceva de o conventie a balenelor. Ufff ce rautate. Ce oameni rai, rrrrai, rrrrrai, dom’le. Suntem niste pacatosi. Da’ oare care e mai rau, el ca a zis-o, eu ca am gandit-o, sau eu ca si scriu despre asta? 😀

 

Da’ sa stiti ca nu am vorbit/gandit serios in rautatea noastra. Suntem constienti ca unii sufera de anumite boli din cauza carora sunt asa si nu au ce face. Suntem constienti ca unii se simt bine in pielea lor, chiar daca aceasta are suprafata si volum ceva mai mare decat limita normala. Si suntem constienti ca pot fi oameni buni, cu suflet, saritori, nu ca unele uscaturi pe care le cunoastem. Si suntem convinsi ca unii dintre ei [aia care nu s-au transformat in niste acrituri supradimensionate din cauza proportiilor scapate de sub control, cauzatoare de complexe si generatoare de rautati] sunt mai oameni decat oamenii de rand, proportional cu gabaritul.

 

Asa.

 

Aaaa, da, …. Am primit o urare foarte “originala” din seria celor primite si trimise mai departe listei de destinatari din agenda telefonului. [pe care le urasc, de altfel]

Citez: “Lovi-te-ar trenul fericirii, trazni-te-ar fulgerul iubirii, cade-ti-ar in cap un sac cu bani si un bilet cu LA MULTI ANI!!!”

Io inteleg urarea de bine, ca mi se doresc numai lucruri bune, da’ nu pot sa nu observ in text trei lovituri, fiecare dintre ele cauzatoare de deces. Pai daca ma loveste trenul fericirii, dau coltu’ chiar si fara a lua in considerare un posibil infarct. Daca ma trazneste fulgeru’ iubirii si ma carbonizez toata de atata amor si patos, ce am rezolvat? Daca imi cade in cap un sac cu bani [da’ ne gandim la bani seriosi in cantitate si mai serioasa, asa, cu greutate] si imi rupe gatul dreaq, …la ce ma-sa mare sa-i mai folosesc? Ufff… nici sa ti se doreasca prea mult bine nu-i sanatos…

 

Aaaaa, ultimul da… Stateam de vorba la tembelefon cu amicul C. duminica, dupa intoarcerea pe meleaguri Cliuuuujene. Si ma intreaba cum am petrecut, alea-alea, si ma apuc, printre altele, sa-i povestesc primele semne de noroc de anul asta.

  1. Ca imediat dupa mezu’ noptii ne-au intrat in casa ficiori [se zice ca aduce noroc daca prima persoana care iti intra in casa e barbat si aduce ghinion daca e muiere].

La care primesc replica: Heheh.. te mariti!

Mno, drace… Ptiu de trei ori sa nu ma deochi J

 

  1. Ca in dimineata plecarii autocarul a venit mai repede decat de obicei si evident l-am pierdut. Dar avand in vedere faptul ca e perioada aglomerata, s-a suplimentat cursa si am prins al doilea transport, cu care am si aterizat in Cliuuuj, wonderful Cliuuuj, de altfel.

La care primesc replica: Heheh… ti-am zis eu ca te mariti?

Ai de blana meh’! Agaaain?!?!

Pai de unde pana unde legatura intre micile noroace si maritis? Poate nu vreau sa ma marit. Poate are omul un fix.

 

Hic… daca ma cere  data viitoare??

 

J

Anunțuri

One comment

  1. poate te cheama la cafea/ceai… 🙂

    E mult mai scary asa, nu?!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: