of lume!

Ai de blana meh’ in ce lume traim!! Deci ce oameni.. ce.. oameni, dom’le, de imi vine sa-i iau la fugarit si sa le rontzai un pic urechile, poate isi revin la realitate.

Deci (observati in continuare Catzaua moralizatoare) veneam inspre casa azi ceva mai devreme, si am luat-o pe scurtatura, printre blocurile gri, unde inca sta majoritatea.. gieah!.. [mmmp… mmmp <- bashi ].

Asa .. si pana sa ajung la colt, aud ceva sunet de manea strangulata [sau numa’ o fi cantat ala hautoru’ ca un tzutz strans puternic de oo in mod alternativ, pentru melodiozitate si ritm]. Mai fac doi pasi si ce vad? In fata imi apar ele. Zanele. Pitzi-wannabees, pushtoaice de clasa a… 7a, 8a.. mai mult nu le dau. Filiforme, cu nasucu’ rosu de frig crunt ce ne papa, echipate moghern si in trend, toate numa’ o imitatie, purtau niste jecutze d’alea de abia le ajungeau mai jos de subtziori [nu pot sa nu ma gandesc ca ai’ de mama mamelor mamelelor lor cand or creste si-or incepe cu crizele de rinichi si alte tampenii cauzate de lipsa de discernamant de acum. Tuh, cum de te lasa ma-ta sa iesi in halul asta din casa?]. Mno, si una dintre cele 4 mini-muze tinea gratios la urechea degerata un telefon cu empetrei din care se vaita ca din gura de sarpe vreun coptil de haur topit la gramada, vreun vali vijelia vietii, vreun adi coptilu’ minunat etc. Si hascultau cu toatele minunatia lalaita, ranjind semi-inghetat cu gura pana la hurechi, pasind vitejeste ca cu incetinitoru’, de zici ca toate modealele Secretu’ lu’ Victoritza ar fi fost fix zama de brusture [ca sa nu zic fix piula] pe langa ele. Si daca le-ar fi vazut Naomi [a lu’ Campbel, nu tranvestita investita asta penala cu cocosel de pe la noi] cu siguranta si-ar fi supt ciorapii de matase de invidie, dupe care si-ar fi dat foc. Deci da.

Am trecut de muze, … sau au trecut ele de mine, ca ramasesem un ptic crucita, da’ mi-a trecut intre timp… vad in zare o tanti. Adica o balena. Din genul sudoritzelor cu musteatza si brand de sa concureze la campionatul regional de scrantenberg. Asa. Si era echipata intr-o plapumitza neagra [plapumitza = jeaca nieagra de iarna, de obicei de fash]. si mai multe nu am avut vreme sa observ, ca prea mi-a sarit in ochi o chestie. Tanti cea mare papa semintzele. In mers. D’ealea de floare, mancatz-ash. Nu are rost sa fac supozitii de genul „mno, poate de fapt nu e monstruos de mare, poate-i numa’ bortzelina si are pofte, sireaca…”. Cert e ca mergand ea asa si spargand semintze, .. le scuiposha hoaspele pi gios. Iiiiih… not nice, not nice at all… Pe masura ce se apropia, ii vedeam botul turtit ca de buldog, privirea fixa intunecat bovina adancita in orbite, constitutia de tanc rusesc..  Am inghitit in sec [si sper ca nu m-o vaz’t], m-am facut mica-mica in blana si am mers mai departe.

De indata ce am scapat de amenintarea mamutei, am tras cu sete din tigara, gandindu-ma ca ai’ de blana mea, ‘mnie feri sa te iei cu una de-asta la hartza, c-apoi poti sa-l si chemi pe popa sa te laude in curte, poti sa-ti pregatesti singur ‘mormantarea in avans, ca nu scapi.

 

Stiu ca fumatul pe strada, mai ales la don’shoare si Catzele nu e ok. Nu e ok nici macar pe stradute laturalnice si scurtaturi. Da’ macar imi sting tigarile regulamentar si nu le arunc pi gios. Woof.