h1

Max .. again

Iunie 8, 2009

fusai in vizita la dansul:

DSC00162

Primirea fu mai mult decat calduroasa, mai ales pentru domnul lui stapan, Cri. Dupa ce am ajuns, 15 minute n-a avut nimeni ce discuta cu el. Oriunde era Cri, era invariabil si Max. Abia dupa ce si-a mai stamparat dorul a binevoit a baga in seama si pe altii. Respectiv si pe preaumila ‘mneavoastra scriitoaca.

Deci… am inceput timid: cum il prindeam prin zona pe dansul Max, il luam la scarpinat. Temeinic, asa, sa samtasca. Cele 70 de kile ale lui nu recomanda gadilituri delicate din varf de gherute, fiin’ca nu le simte. Punct. Mno.. dupa 2 ture de masaj intensiv, Inaltimea sa canina Max a prins gust de stat la greblat. Facea ce facea, se intorcea langa je, isi alinia milimetric spinarea si dadea ghiont cu subanteles. „Alo, …tanti, … ti-o trebuit amicitiere, …amu’ presteaza. ” Si am prestat.

Pe urma am iesit afara, la aruncat batu’ [care bat in cazul de fata era ditamai creanga, okiors; n-ai ce cauta cu surcele pe langa Max, ca le frange in masele ca pe stixuri si n-ai rezolvat nimic]. Dragut joc. Partile cele mai faine sunt 2:

1). cand ai batu’ in mana si te pregatesti sa-l arunci; e cu cantec.. mare. Ca Max iubeste batul ala foarte tare si i-l trebe. Nu conteaza ca e la tine in mana, in aer sau la sol. Il vrea. Mno si incearca sa-ti iei avant sa arunci busteanu’ cu matahala pe langa tine, baland constiincios la vederea lemnului si incercand sa ti-l ia din mana. [tin sa mentionez ca dansul cantareste numa’ cu vreo 10-15 kile mai mult decat su’semnata si e suficient sa treaca pe langa mine ca  ma destabilizeaza lejer]

2). [presupunand ca ai reusit sa arunci batu’] dupa ce Max recupereaza bota si se intoarce fericit cu ea in bot, la tine, sa se joace putin, saltand vesel cu toate cele septej’ de kile ale lui. E ca intr-un film in care il vezi alergand cu incetinitorul si te si imaginezi la pamand, transformat in pamant de flori sub laboacele semnificative ale animalului. Ca noroc ca Max e un delicat si franeaza din timp, pentru a nu tranti la pamant [nu cu intentie, cel putin]  participantii la joc.

O alta parte foarte, da’ foaaarte simpatica, e atunci cand odata stabilita legatura de amicitie canina, Max isi dovedeste afectiunea sarindu-ti in spate. Mai exact, isi ia cele doua picioroange frontale din dotare, ti le tzapa pe umeri si te umbaleaza pe obraz, de zici ca ai facut ce stii ce tratament facial fancy-shmancy. Mno. Cu riscul de a ma repeta: are septej’ de kile puiutul. E greu. Dar e afectuos.

DSC01311

prin gredini.

Mno. Cel mai dulce a fost seara. Dupa alergatura si toate cele, ne-am asezat cuminti la tembelizor. Domnu’ Max a venit, s-a invartit prin camera, dupe care mi s-a trantit cat era de lung pe gios si a inceput sa-mi molfaie mainile canine. Cat p-aci sa ma panichez in prima faza, dupe care mi-am dat seama ca de fapt e total inofensiv. Si dragastos.

DSC00161

Max asteptand cuminte sa ne gatam si sa plecam.

Mare drama si cu plecarea. Tocma’ de-asta nu zic mai multe.

A fost mumos la Max. De-abia astept sa mai merg.

*woof*

Anunțuri

One comment

  1. frumos sufletelul asta de Max!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: