h1

dilema

Iulie 15, 2009

De ceva timp ma confrunt cu o problema. Relationala, sa spunem.

Povestea incepe in urma cu cativa ani buni, cand Catzaua nu exista inca, doar  scheletul pe care s-a construit treptat canina de amu’. Care schelet era altfel, din multe puncte de vedere. In cazul asta, ma refer la partea aia corazonala si comportamentul tipic alocat.

Amu’s cativa ani cre’ ca eram o pacoste ca remorca  [adica prietena/iubita  sau atas] pentru orice tip normal si cu toate tiglele pe casa. In sensul in care odata ce mi se punea iremediabil pata pe bietul amarat deveneam un fel de …chestie dragastoasa, lipicioasa, almost-can’t-live-without-you, ce fain e sa ne tinem de mana, timpul petrecut impreuna nu e niciodata suficient, facem cum vrei tu, mergem unde si cand vrei tu, boo-freakin-hoo  etc.Diabet, ce mai.  Genul care  nu iti da batai de cap, genul pentru care nu-i musai sa lupti foarte mult, fiindca odata ce ti-a aterizat in ograda nu tre’ sa-i dai de mancare, ca traieste pe aer. Care-i gratis.

De obicei nu ceream prea mult, imi era suficient  sa pendulez pe  langa Dansul. [nu va apucati sa o luati razna pe pajistile prolifice ale imaginatiei cu faze gen obsesii, disperari, venerat, pretentii absurde, tarat in genunchi in fata masculului, pus ovarele pe tava sau bulbuci de genul]. Ma rog, langa imaginea auto-proiectata a Dansului, ca eram tare buna la asa ceva, probabil as fi putut preda si cursuri pe tema asta. 😀 Da,  am fost suficient de gasculita la un moment dat incat sa am peste ochi pelicula aia care te face sa vezi doar ceea ce vrei sa vezi si nu lucrurile asa cum sunt ele de fapt. Pelicula aia protectoare mai ceva ca chilotii lu’ Zuperman, ca ar fi putut veni oricine sa-mi arda cateva capace sanatoase dupa ceafa sau peste ochi si n-as fi simtit nici cat un gadilat pe-o talpa incaltata cu boconci Clujana.  Mno.

[Desi tind sa exclud din memorie intamplari sau perioade din trecut care nu m-au marcat in mod deosebit, stand acum sa-mi rascolesc depozitul de amintiri, cam asa au stat lucrurile]

Si comportandu-ma in halul asta, bine-nteles si ofkiors ca reuseam cu brio sa indepartez de langa mine indivizii. Pentru ca nu respectam regula conform careia pe linia ce uneste doo persoane, ar cam fi musai ca fiecare sa-si parcurga partea de traseu cata’ mijloc. Ei as! Pai cum?! Pai da! Pai .. nu?  Fiind foarte saritoare si foarte de treaba, ma gandeam ca de ce sa oboseasca bietul partener luand la pas liniile vietii? Nu mai bine il ajut un pic, acolo, tropotind delicat ca un legionar in boconci cazoni si pe partea lui de traseu? Ca el o sa se bucure tare tare ca-s asa de deschisa si atenta, basca fac si-un fitness mic, ca maram nu mi-a strica la silueta. Zis si facut. Mergea ce mergea o perioada. Dupe care sa vezi tu acolo miscari de fronturi…

Deci dansii parteneri o luau asa, mai usurel la pas la inceput. Cam ca atunci cand te pregatesti de alergat si-ti faci incalzirea [unii dintre ei]. Altii isi luau direct pticioarele in spinare de parc-ar fi concurat la olimpiada  in proba de 200 de metri garduri.

Da’ credeti ca m-am priceput eu dupa mintea mea proasta sa-mi dau seama ca de ce? Ei as. Doara fusesem atata de draguta si intelegatoare si nestresanta. /:) Dic aia, nu mai spune…

Ca noroc ca anii or trecut si odata cu ei am dat de un personaj care mi-a prins mai bine decat un tratament intensiv la o clinica de reabilitare.  N-o sa insir aci povestea, ca n-are sens. Ideea de baza e ca am iesit din relatia aia ca dintr-un malaxor industrial: terci. Mi-am adunat oscioarele care de pe unde [deci un puzzle de 2000 de bucati e fix piulita] pana am revenit cat de cat la forma initiala, atata ca cre’ ca mi-am facut praf si pulbere cateva cartilaje si oase mai mici, asa, in procesul de malaxare, ca fiin’ca parca n-am mai fost intreaga de atunci. Mi-am pierdut lipiciozenia si nevoia cretina de a sta la picioarele cuiva. Si rabdarea. Si mult chef pe care inainte il aveam cu duiumu’. M-am upgradat pe alte parti, ce-i drept: mi-am tras blana, m-am invartit de-o coada, am capatat bonus niste canini simpatici si cateva gheare ascutite. [mai-mai ca-mi vine sa-i multumesc infamului de m-o zvarlit in malaxor 😀 ]

Baiul e asta: daca Catzaua da de un ficior care-i amu’ cum era ea pe vremea cand nu era ea inca asa cum e ea amu’, … cum a fi?

Anunțuri

30 comentarii

  1. Amu’ e o problema de stabilit prioritatzi: ce vrea blana lu’ Catzaua. Daca vrea unu’ manevrabil si maleabil ca plastilina, go for it. Da’ nu’sh de ce am proasta impresie ca nu i se potriveste la caracteru’ canin un de-asta…

    Io prefer la muierea mea sa-mi fie egala. Adica s-o duca capu’, sa emita pareri argumentate si sa dezbata cu mine toate cele. Si sa-mi arda cateva labe peste bot cand o dau in gard. Sa nu-i fie rusine sa fie nitzel bitchy. Apreciez sa fie bitchy. Face jocu’ mai interesant.

    Referitor la „Baiul e asta: daca Catzaua da de un ficior care-i amu’ cum era ea pe vremea cand nu era ea inca asa cum e ea amu’, … cum a fi?” sfatu’ meu e un eject elegant si sa-si gaseasca Catzaua unu’ s-o merite.


  2. io zic sa nu asculte de nimeni catzaua si sa actioneze pe baza instinctelor ei primare si a mintii proprii si personale.


  3. Io zic ca inainte vreme detineam adevarurile absolute legate de relatii and shituri. Dupa o vreme atatea am vazut si am auzit, ca am ajuns la o concluzie sanatoasa: nici o metoda aplicabila cu succes la o relatie nu se aplica si la urmatoarea sau la aia de langa. Finca asa e ele facute, ele, relatiile.

    Iaca, te-am lamurit bujtean!


    • punc ochit, punc lovit Gropare.


      • @maddog & groparu: Catzaua va actiona conform instinctilor proprii si perzonali. no doubt about that.


  4. io zic sa itzi aduci aminte cum simtzeai cand il adorai shi ce simplu si frumos era sa traieshti cu aer. nu a fost cashtigatorul, da’ nu tre’ sa renuntzi la roz. tzi’am zis deja ca rozul ruleaza. cand o sa vina fat frumos shi o sa faca cum faceai tu o sa revii la setarile din fabrica pe care le ai de la mami shi tati shi primii 7 ani din curte. Sper sa ai puterea shi curajul sa dai masca jos shi sa revii la roz. Roz ruleaza !!


  5. roz is for pitzi not for ze bitch (a se citi catzaua)


    • cum zici tu maddog … da’ nu mai bine lasam catzaua sa faca ea cum o taie capu’ shi simtzamintele?


      • @mihaiL: love black, hate pink. „roz” ca ilustrare a unei stari sucks. facand abstractie de asocierea roz – pitzi/fufe/parapante/parasute/etc., rozul imi inspira inconstienta, refuzul vizualizarii realitatii concrete, imbratzosharea furibunda a valului de peste ochi. daca e roz, nu e real.


      • @catzaua – stereotipuri anjelule, da’ e intradevar asociat cu pitzi de dorobantzi. fondu la problema conteaza shi atzi prins’o cu totzii. transformam roz in ce culoare adora catzaua … shi aia a fost. la mine in cap sunt stabilite clar: roz e cu fluturashi shi gri e … fara.


    • da io nu asta ziceam? Atata ca la faza cu roz mi-am exprimat punctul de vedere. Nu inseamna ca vreunu din voi tre sa fie de acord cu mine. Intamplarea face ca ea sa fie de acord.


  6. Mushca-l! Da’ mushca-l educativ. O sa-l doara, da’ poate se trezeste. E drept ca majoritatea relatiilor astea in care unu’ lucreaza si altu’ face plaja se sfarsesc dramatic, da’ nu e musai sa fie asha. Poate daca vede ca l-ai mushcat fara motiv, cand el a fost asha de darnic si de treaba, incepe sa-si puna intrebari. Si daca e instetz sau nu e la prima mushcatura, intrebarile se transforma in raspunsuri, raspunsurile in revelatii si revelatiile in minuni (sau ceva de genu’).

    Cat despre „ce roz a fost viata mea pana am picat in smoala” eu nu pot decat sa ma bucur ca am patit-o. Sunt un pic frustrat ca am patit-o cam de multe ori, da’ important e ca nu sunt (zic eu) atat de frustrat incat sa lovesc in altii. Accept lectia invatata, ma bucur ca nu-s singur in grupul fraierilor care-au patit ca mine (de fapt putem include toata populatia globului, dupa calculele mele), o las pe Cosanzeana sa-si gaseasca Printu’ si Calu’ pentru un „menage a trois”, si continuu sa-mi caut jumatatea…


    • @I.A. : iti fuoarte multamesc pentru ganduri. suntem pe drumul cel bun, cred…


  7. Intr-o relatie tre sa fie amandoi iubiteii cu colti de caini. Tre sa exista o disciplina si o ordine in toate. Pai daca unu face tot si alalalt cherde vremea, nu e bine deloc.


  8. eu sustin prima replica a lui groparu!! Si mai mult, poate ca uneori ni se pare imposibil sa fim „roz” din nou (cum zicea MihaiL), insa aia e partea faina, si cred ca se poate reinventa in orice relatie care are scantei…


  9. Erai cam posesiva don’soara! Amu’ dac’ai invatat ca trebe sa-i respecti si celuilalt intimitatea ce te faci daca dai de unu’ asa intrusiv cum erai mataluta? Il pui sa citeasca postul asta si comentariile ( apropo: se pare ca ai cititori de foarte buna calitate, judecind dupa cit de inteligente si sincere raspunsuri ai primit!).
    Bafta!


  10. Mda… dilema standard: daca esti lipicios esti sufocant si nu merge relatia! Daca nu, esti distant rece si ai ceva de ascuns…si iar moare relatia!

    Si uite asa treaba ramane incurcata!Mintea mea (daca posed?!) zice sa lasi lucrurile sa curga si se vor potrivi ele in matca daca e cazul.


  11. 🙂 ups.. am uitat niste virgule si spatii… sper sa nu ma musti (bati)!

    Totul tine de comunicare! Daca te simti sufocat e cazul sa spui! Sau invers! Ca vorba aia… daca nu spui de problema cum sa o rezolvi?

    Parerea lui io… Hic


  12. atat de pregnant am simtit exprimarea aia cu malaxorul incat mai ca mi trece prin cap sa te intreb cine i. am nimerit si eu pe mainile unui asemenea om si…tot calcata de buldozer m am simtit:(


    • @ana: e in/din Cluj, dar ocazional bantuie si judete vecine :)) tu in ce zona „activezi”? Mai, stii cum a fost? …saptamani intregi imi venea sa urlu. Nu intelegeam de ce mi se intamplase asta, ce anume declansase manevrele de evacuare subita. Am inteles mult timp mai tarziu, si am realizat ca nu fusese neaparat vina mea. Stiu cum e sa iti doresti sa intri intr-o coma mica de vreo cateva luni, doar sa nu mai ai senzatia aia de zdrobire a sufletului. Sa vrei sa iei calmante numai sa nu mai izbucnesti in lacrimi din orice mic amanunt care iti aminteste de el si de durere, desi esti convinsa ca nu e cea mai buna alegere si oricum nimeni sa nu vrea sa-ti dea. Dar stii cum e… timpul trece, craterele de carne vie ramase in urma lui se restrang si se cicatrizeaza, iar drumul se repara cu mici exceptii de portiuni impracticabile, pe care cei ce vor veni dupa el vor trebui sa stie sa le ocoleasca, altfel neavand nici o sansa. Mult timp dupa iesirea din malaxor nu am fost capabila sa ma leg afectiv de nimeni. Apoi au fost si cei care in loc sa stie sa ocoleasca craterele din asfalt, au intrat direct intre ele si acolo au si murit [metaforic vorbind, ofkiors]. Dar cum viata e curva de’aia faina si in foarte multe feluri, lucrurile isi revin cand nici nu te astepti. Important e sa inveti ceva din ceea ce ai trait, sa nu repeti greselile trecute si sa nu te inchizi definitiv. [cu scuzele de rigoare pentru siroposenia scursa pe alocuri in raspuns.. i’m not in a funny mood today 😀 ]


  13. eu activez in Bucuresti, dar el e tot din Cluj. Eu am depasit (FORTZAT) perioada de care vorbesti aici, dar sunt inca foarte trista uneori. Omul asta mi a dat peste cap ritmul, sistemul, credintele, principiile, felul de a ma comporta si reactiona, chiar si impulsurile… salavrea mea fortata consta in faptul ca mi am interzis sa mai vorbesc cu el, dar n ai vrea sa mi vezi unghiile:) mi e dor de el cumplit si mila de mine in acelasi timp, pentru ca – asta stiu si s a simtit, numai ca n am fost eu suficient de dispusa sa ma prind mai devreme – ca (nici macar) nu m a iubit 🙂


    • @ana: nu stiu cat timp a trecut la tine de la separare.. la mine se implinesc azi-maine 2 ani [holly crap, nu-mi vine sa cred] si deja pot privi mai degajat problema; iti va trece, in timp. problema e cum anume vei alege sa treci peste toata povestea asta. usor nu va fi, pentru ca nu are cum sa fie. dar nici imposibil 🙂 I’ve survived.. si chiar nu sunt o reprezentata de frunte a regnului femenin 😛


  14. @ ana: eu zic ca totul sta in puterea mintii…si cel mai important e sa nu mai constientizezi in asa masura situatia 🙂

    Treci peste, inchide cartea si deschide alta noua 🙂 ;). Nu zice nimeni ca e usor…dar e sanatos.


  15. merci, puiu. pare usor, mai ales de spus, dar din pacate parca nu e chiar asa… mai ales ca mi pare si ingrozitor de rau.


    • @ana: iti pare ingrozitor de rau ca ce, ca te-a tratat ca pe un nimic? sau ca te-ai lasat dusa de val?


  16. ca cred ca am gresit si eu foarte mult, n am fost „inteligenta afectiv” (he told me) si ca ceva l a facut probabil sa se poarte asa, ca sa nu mearga, in fapt, sa nu dea nici o sansa…


  17. cand iubesti te lasi dusa de val…nu prea mai exista „inteligenta afectiv”…si cel mai experimentat om greseste, vezi filmul „Curtezana”

    si n-ai de ce sa-ti para rau…a fsot o etapa din viata prin care ai invatat ceva…ce-i mai bun urmeaza sa vina…si de data asta sigur vei fii „inteligenta afectv” – chiar daca nu vrei 🙂


    • @ana, puiu: ca doara cine se arde odata, pe urma sufla si-n iaurt :)) ca de la o Ana la alta, iti doresc numai de bine in continuare. ideal ar fi sa nu proiectezi experienta negativa avuta cu infamul despre care spui si asupra celor care-i vor urma. dar sa tii ochii bine deschisi, si inainte de toate sa te pui pe tine. you’re the one that matters. este o vorba din romani: mai bine sa planga ma-sa decat sa planga mama. grija mare, succese marete. go planette!! 🙂


  18. 🙂
    multam.
    din pacate nu prea am eu succes la baetzi si ma invadeaza deja sentimentul ala de „imediat am 35 de ani si…” si gata:D gata, gata, ma stiam o persoana destul de vesela si…ih, numai post-ul ala al tau in care m am recunoscut asa bine e de vina:D
    si mi face si placere sa vorbesc cu cineva din orasul lui. visez mereu orasul ala, plin de pasii lui:)))
    cele bune, amandurora!


  19. ana…nu recunoaste asa ceva fata de tine in primul rand! O femeie la 35 de ani e tanara, frumoasa si experimentata…plus ca nu trebuie sa ai succes la barbati…ca nu-ti trebuie roiu…e suficient sa gasesti unu..ala care si el poate crede ca nu are succes la femei…si cu rabdare il vei gasi (asta imi lipseste si mie, recunosc 😛 )

    Insa pt asta in primul rand ai incredere in tine, si nu il mai privi ca pe un zeu pe exul….ca nu e…



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: