h1

am fost acolo, bah!

Noiembrie 10, 2009

Am fost la Roma cu sinistratii baaaaaa!!! M-ati vazut la stiri? [n-aveati cum, ca nu m-o bagat nime’ in seama, da’ jur c-am fost acolo]

Deci am fost la Roma in weekend, cu Dansul. Da, la Roma. Da, trebuia sa ma intorc duminica, da’ doamne-doamne era in toane sadice si ne-a trajnit [la propriu] aerorabla de retur in tara. Da, pentru cei care ati urmarit stirile, am fost in grupul de romani „sinistrati” pe aeroportul Fiumicino, la poarta H03, apoi H02, iara la urma H1 timp de 26 de ore [minus 10, ocupate cu carabanit la hotelul de sinistrati, dormit la hotelul de sinistrati si carabanit inapoi la airport ieri dimineata] pentru ca in cele din urma sa ne imbarcam aseara de la poarta cea din urma, recte H1. Adicatelea ne-au purtatara de la o poarta la alta tata zua, in total vreo 15 metri, dupe care ne-au si suit in avion.

Hai mai bine sa povestesc cronolojic’mon evenimentele.

Totul a inceput in urma cu un an jumate, cand ne amorezam ghebos eu si Dansul si in plin avant pasional m-o cerut … glumesc, evident.   Deci toata povestea a inceput cam primprejurul aniversarii anuale canine, cand Dansul a adus in discutie o excursie in grup organizat la Rrrromma, cu alti zevzeci si cucuieti care au format grupul turistoidal. Io am zis ca da la neasteptatul cado’. Restul a fost cotidian transformat in istorie.  Numa’ bine, la asa amor imens si ferbince, sa inauguram sarbatoresc si prima mea iesire din tara, si, si mai grav, primul meu zbor cu avionul, dar cel mai esential dintre toate, primul meu zbor catre prima destinatie in afara Romuniei alaturea de Dansul [sau cu Dansul alaturea-mi, luati in considerare varianta care vi se impare a’ mai romanticoasa si cu a’ mai  tenta corazonal-siropoasa].

In vreme de ceva timp organizataram toate cele: rezervari din timp, achitat in avans drumul si gazarea cazarea [povestesc mai incolo de ce], luat liber de la giob, facut bagajute, vineri la 12:00 eram in tapsi, cu maxima viteza in directia airportului Cliuj.

Ajungem acolo, repereaza al meu alti membri ai grupului [ca io din tat grupul doar pe-al meu mi-l cunosteam, in rest pot spune ca eram printre straini, atata ca voroveam aceeasi limba, desi drept ii ca pe diferite tonuri si inflexiuni] ne alaturam lor, ne dam gingas manutele la strans reciproc [apropo: ce-i cu gajicile care-ti intind mana bleaga ca o frunza de cureti uitat la soare? inteleg ca mno, delicatetza, gingasiune si alte papadii, da’ amu’ nici asa blege nu suntem chiar daca reprezentam sexul slab la mujchi…]. Asteptam sa se faca ora check-in’ului. Se face. Trecem prin toate cele porti, filtre etc., ajungem la poarta de imbarcare, asteptam un ptic, apoi ne suie astia in otobuzele aeroportoricesti, ne cara la avion, rumanii coboara imbulzindu-se ca uaile sa ajunga mai repede la un loc in fata, uitand ca stupizii ca in avion locurile din spate e cele mai sigure si ca la Wizz nu-i cu locuri, d’oh! [chestie pe care nice eu n-am stiut-o, da’ ma tineam domoala langa Dansul, ca el mai facuse d’ajtia si stia mersul. io nu. asa ca m-am lasat pe mana lui atotputernica].

Sa zic de prima mea decolare ever? 🙂 sa zic? 😀 mno bine, hai, fie. DECI:

Deja de cand au pornit chilotu’ si co-chilotu’ motoarele m-a luat cu dardaici usori pe sira spinarii si am simtit globulele rosii accelerand. De emotie, nu frica. Ii drept ca m-am gandit ca poate murim dreaq la cum se zdruncina hardughia ‘ceea, da’ culmea ca nu mi-era frica deloc. Ca doara de murit oricum mor. Si daca e sa se intample, mai bine in avion spre Roma cu Dansul langa mine, decat pe trecerea de pietoni cu dejtu’n nas, sau in somn cu balute atarnand nepoetic. Mno.

Si am decolat. Si m-am liptit de scaun, si pe urma mi-am simtit stomacu-ntre oo[vare] si o greutate deasupra capului, si gata. Am inceput sa urcam, am virat apoi am luat directia Roma. Sa stiti ca Cliuju’ se vede fuarte frumos de sus si ziua, dar mai ales nuoaptea [asta stiu sa v-o zic de cand ne-am intors, da’ aia e deja alta poveste].

Drumul a fost ok, in mare parte, cu tot cu turbulente si hurducaturi. La coborasurile celea bruste era mai nasol, ca-mi urca stomacul pana-ntre urechi si ma fortam sa-mi tin gura inchisa, nu care cumva sa-l scap pe-afara. Si p-orma trecea, si iar venea si iar trecea si tot asa pana ieseam din turbulenta si navigam aerian lin catre Roma, deasupra norilor, cu cristale de gheata pe exteriorul hubloaielor. Mno.


Aci se incheie partea I [1 roman, da? ca fusai la Roma, de-aia, clar?].

Poze inca n-am, de-asta astept cu restul povestirii si pana cand oi capata imagini din escursia asta atata de incarcata de peripetii.

ciao e a presto! [i-am auzit pe italianezi zicand ceva de genu’ la despartire… si pe rumani naturalizati in stil si pe pamant ‘talian… si pe ailanti niegri si asiatici de care-i plina Roma, da’ ei o ziceau cre’ ca in limbile lor proprii de la mamelele lor de-acasa]


*woof*

Anunțuri

8 comentarii

  1. Eu sunt avion addicted dupa ce am venit din excursie. Doamne, da’ ce mi-au placut turbulentele. Abia asteptam sa intram in ele si sa se faca aveionu ca cade si ca nu mai are puchere. Tulai ce-mi placea.


    • @Liviu: fuarte-fuarte fain. mi-ar fi placut sa faca si un pic de drifting la aterizare, da’ mnoh, … nu s-o putut 😀


  2. ce bine mi pare ca mai aud despre tine:)


    • @ana: 🙂 pai am fost cam prinsa in ultima vreme si n-am avut timp de blog. da’ am multe de povestit, sper sa gasesc timp sa le astern pe toate in zilele urmatoare 🙂


  3. 1) Ha! Nu o sa mai bagi locu asta in seama decat asa cu moderatie maxima. Si totu e din cauza de la faptu ca ai barbat !! Stiu eu ce scriu !!
    II) [roman da?! ca fusasi la Roma] Dupa cum povestesti ca e treaba cu avionu, cre`ca oi mere cu masina pana-n US of A. Sau pote ma mai gandesc daca ma lasa cochilotu sa shed in fatza si imi baga 3 pastile de adormit elefantii in sampania complimentara. Ca eu imi tin cu dintii stomacu si numa daca ma pune barbatu sa-i caut un CD in masina.
    3) maica-mea, dupa 3 luni de stat in Spania ma ia la telefon numa cu dictionarisme de raman cu limba pe langa dinti de uimire. Da` nu poci noh sa o bat la partea dorsala ca o inteleg: de fiecare data cand imi vin pretenii din Shtate, dupa cateva zile, ori il iau pe Chuckie in romana de beleste saracu uachii ca un broscoi demn… ori imi iau familia cu slang de taranoi sudist !! N-ai ce face: ti se incurca creierii si limba !


    • @Gia de la Cluj: Gia, ia orice numa’ lowcost nu 🙂 Cat despre obiceiuri lingvistice capatate / pierdute la rumanii plecati dincolo: Dansul meu, dupa 1 an jumate de stat in Not-so-uandarfal-Chenada obisnuieste uneori sa mai romanizeze termeni englezesti, ca dupa un an jumate de vorbit/citit/auzit numa’ engleza iti dai seama ca oricat de ruman verghe ai fi, tot ti se-mplanta in neuron limba lu’ Shakespeare. 🙂


  4. hehe….la chestia cu gagicile si mainile lor blege…si eu m-am intrebat ce o fi cu ele, insa numa gingasie nu e acolo…altceva se percepe dupa felul cum strangi mana

    insa si cand iti strange unu mana, de mai sa-i zici hai ma ca nu tre sa-mi rupi mana sa te tin minte, si aia e o una. :))

    ma bucur ca ti-a picat bine escursia 😛


    • @puiutu: a foarte picat. pica si mai si daca nu pica secerat de trajnetu’ lu’ sf. ptietru avionulcu care trebuia sa ne intoarcem in tara duminica seara, da’ mno’h/ pot sa spun lejer ca excursia asta n-o uit curand :))



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: