h1

de gustibus

Iunie 29, 2010

stimatul zicu zicea aici cu dor si drag [si pofta] o oda palincii ardelenesti. sau jinarsului, cum e cunoscuta licoarea mult-prea-minunata acolo unde am crescut eu cu spor, in Mures. ceea ce mi-a amintit de o intamplare recenta.

proprietarul asta la care stam noi frumusel in chirie in minunata Londra e un nene foarte gigel, asa, de felul lui. care pe langa ca a facut apartamentul nou, l-a utilitat cam cu tot ce ar trebui la o casa de oameni normali, ne-a trimis la site-ul astora sa ne alegem cam ce si cum ne-ar mai trebui prin casa [de la noptiere si lampi pana la canapeaua din sufragerie si biroul din camera de studiu], sa-i inaintam lista de coduri sa le achizitioneze. ceea ce a si facut, cu varf si indesat. this place is biutiful 😀

mno, paisi-atunci nu-i un nene foarte de treaba? mno pai clar ca e. prin urmare, inca in .ro fiind, m-am hotarat sa-l cadoricesc cu ceva bun-bun, cum n-a mai gustat papila lui de englezoi sadea evar. si anume jinaaaaaaaaars. cu cateva zile inainte de plecare, am facut o vizita la Tata Emil, unde am crescut io la tara in primii mei 5 ani de existenta, da? ca Tata Emil e maaare gospodar si face un jinars de pruna curata de rupe tot. mno, si am procurat de la dansul un PET frumos si grasut de 1 kil jumate plin ochi cu licoarea datatoare de palpitatii gustative si tremurici de placere in stomac. palinca curata de pruna, veche de 2 ani. ce culoare… ce aroma… ce bine-a mers paharutul de degustare, ii simt si-acu’ un pic in nari izul migdalat…  😀

asa, sa revenim. si am luat sticloanta si am indesat-o bine-bine in catai troleru’ [sa traiesti Wizzair ca ai majorat limita maxima de kile la bagajul de cala de la 15 la 32 de kile] si am zburat-o incoace. in ziua in care ne-a livrat stimatul proprietar canapeaua am facut si degustare – ca doara in Ardeal asa se face, dupa o tzaruca de munca se be’ o tzaruca de palinca. asa ca am turnat in paharute si le-am dat la gustat [proprietarului si ajutorului cu care a urcat canapeaua la etaj]. mai are rost sa spun ca era sa le sara ochii din orbite si ca s-au rosit brusc la obrajori? pacat ca nu le pot reda moacele surprinse sau oftatul de placere de dupa dezmeticeala 🙂 all in all, m-am bucurat ca le-a placut si am facut-o cado’ stimabilului proprietar, sa dispuna de dansa dupa cum va binevoi si va cugeta de cuviinta ca este sa. pai nu?

Anunțuri

One comment

  1. pai di shie nu! invata-i la alcool romanesc, poate pornesti turismul alcoolic si ceri copirait..



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: