h1

8 luni…?

Aprilie 11, 2011

[atat sa fi trecut de cand n-am mai scris…?]

 

In caz ca se mai intreba cineva, ei bine da, inca traiesc. Si inca cum! [da’ la asta ajung mai incolo 😀 ]

Planuiam de ceva timp sa revin pe blog, sa mai dau cate-un update sau sa istorisesc mici istorii de prin Londra. Ei as. Ba lipsa de timp, ba lipsa de subiecte, ba.. ce stii ce. Un mare dezavantaj al binelui e faptul ca nu mai ai de ce te plange. Motive reale, vreau sa spun. Pai si daca n-am frustrari, daca nu se intampla nimic revoltator/ciudat/fantastic de povestit/amuzant/etc in viata mea, eu despre ce sa scriu? …

In momentul in care scriam ultimul post, anul trecut, ma pregateam sa merg acasa pentru doua saptamani. Am fost acasa, a fost grozav. La intoarcere, am reinceput sclavia la firma de israelieni [program de 10 ore, plata slaba si aia doar daca vindeam ceva, conditii de tot rahatul intr-unul dintre cele mai glamuroase magazine de pe high street; fa’hbulous da’hling!] pana la inceputul lui decembrie, cand n-am mai putut continua in conditiile alea.

Din decembrie am reluat aplicatul pe toate site-urile posibile si imposibile de jobsearch. Sanse maxime, nu? Nu, ca doara cine cauta sa angajeze in decembrie si ianuarie. Dic. Si-am asteptat si-am rabdat, si-am crizat si depresat saptamanal. Noroc cu Dansul si sustinerea permanenta, morala si nu numai, ca altfel capiam.

La sfarsitul lui februarie am crezut ca ies la liman. Primisem printr-o agentie de recrutare o oferta pe un rol de temp Programme Administrator la o corporatie mare si lata, cu posibilitate de ‘permanentizare’; alora le explicasem din start ca-s romanca si ca nu pot incepe sa lucrez asa, netam-nisam, ca sunt anumite conditii sub care pot incepe munca; aia au zis ca ok, baga mare; si am bagat, 4 zile, dupa care s-a trezit departamentul lor de Compliance ca de fapt nu pot sa lucrez pentru mama corporatie, ca nu intrunesc conditii si ca trebuie sa incheiem colaborarea; adica in loc sa caste ochii si urechile si sa se documenteze un pic [macar ca le pusesem la dispozitie toate informatiile pe care le aveam despre dreptul de munca al romanilor in UK] a fost mai simplu sa-si bage capu’n cur si sa faca stanga-mprejur. Am suferit nitel, mi-am vazut corabiile duse sulii de suflet, ‘necate-n canalu’ Manecii, pe urma m-am potolit si am reinceput cautatul si aplicatul.

Am prins cateva interviuri, nimic notabil, da’ din seria „si daca-i mai naspa, da’ macar sa incep dreaq’ sa lucrez”. Apoi la un moment dat m-au contactatara unii de la o companie de software, pentru un post de Sales Assistant. Interesant rau. Lucrurile au decurs cam asa: trimis confirmare de primire a aplicatiei, confirmare de aprobare, link catre un site cu teste de intelighentie, ca politica firmei, ca trule-lule, ne auzim in termen de X zile dupa ce faci testul. Ma loghez, incep testarea, termin dupa 2 ore jumatate. Dupa alte 2-3 ore, primesc mail ca vor sa stabileasca un interviu telefonic de juma’ de ora cu HR Directorul din State. Mkay. Trec si de ala, fixam interviu pe saptamana urmatoare [martea] cu VPul de pe EMEA, care avea biroul in Londra. Buuuuuuun.

Pauza: intre timp, primesc alt mail, de la un nenea care imi gasise CVul pe un site de recrutare si i se parea lui asa ca m-as potrivi pe un post de Multilingual Operations Coordinator la ei la firma, si ca daca ma intersecteaza sa ma duc la interviu lunea urmatoare [ziua dinaintea interviului cu nea’ VPul de dincolo]. Moama cata’ bafta. In ziua programata m-am luat si m-am dus la interviu, a fost ok, „te sunam pana la sfarsitul saptamanii sa-ti spunem ce si cum, da, bine, pa”. Bine. *shrug*

Revenind: marti, ca sa ma duc pregatita, ca interviul dureaza 3 ore jumate. Sa mai zic ca am iesit dupa 5 ore jumate de-acolo? Ca a trebuit sa mai dau testul de intelighentie contra cronometru o data, la webcam, sa vada aia ca-s io si ca nu folosesc unelte pacatoase gen calculatoare si sufleori la rezolvarea problemelor; test care a fost proba eliminatorie, din nou cum ar veni; fiin’ca l-am trecut [iar], am „castigat” cateva interviuri telefonice de cate o juma’ de ora cu manageri de la sediul central din State. Pfuai. Deci  ore jumate, in phootere!!!    *breathe in, breathe out. ouuuuuuussssaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!*    Mno, si cu astia a ramas la fel, ca ma anunta de indata ce au luat decizia, ca da, bine, pa. Si m-am dus acasa, stoarsa ca o lamaie, ca mi-erau neuronii pilaf. Da’ mi-a placut, altfel, sistemul alora de recrutare. Si mi-a placut si ca a rezultat ca-s dajteapta, ca mai mult de 75% din ominii care da testele alea de IQ le pica, dom’le. Da, mai cu seamna mi-a placut ca a reiesit ca-s dajteapta din cauza ca in ultima perioada ma simptzeam nitel ramolita ‘telectual, de la atata inactivitate. Mno.

Miercuri, ma suna nenea de luni. Ca am deliberat, ca vrem sa-ti facem o oferta, ca sa vii sa lucrezi la noi, ca am vorbit cu HRul nost’ si-ti facem sponsorizare pentru Accession Worker’s Card si ca pana il obtii poti sa lucrezi ca Self Employed [io la mine in cap eram ceva de genul URA!! URA!! Yes, motherbitch!!!! si ii tastam Dansului pe Skype semi-codat ca sunt unii care ma vor cu acte in regula in sfarsit amin!! ca eram nitel hiperventilata 😀 total intelesibil de altfel, nu-i asa? 😀 ]. Si la un moment dat imi aduc eu aminte ca nici ala nu zisese nimic de bani si nici eu nu intrebasem la interviu [ca se presupunea ca daca trec de primul interviu, o sa urmeze altul; eh fix nu]. Si-l intreb de bani. Si-ncepe si rade „Pai nu platim nimic. Lucrezi pe gratis.” si incepe sa rada. In cele din urma mi-a zis cat dau, m-a intrebat cat vreau, am zis mai mult, da’ mno. A zis ca renegociem dupa primele 3 luni de lucru. Si ca ramane sa punem la punct niste minore detalii, dupe care o sa-mi scrie sa-mi spuna cand sa incep munca. Io m-am bucurat, ca e un post care-mi place si unde o sa-mi pot folosi limbele straine.

La aproape o saptamana dupa asta, ma suna aia cu interviul de 5 ore. Ca s-au hotarat, ca vor sa-mi faca o oferta si ca bla-bla-bla. Si ca dau X bani. Care erau cam foarte putintei, chit ca bagau ei vrajeli cu comisioane si OTEuri de 45 de mii pe an. Le-am zis ca nu, ca-s prea putini bani. Au revenit cu oferta imbunatatita, da’ degeaba. Ca tot vanzari se numea ca e si la ora si momentul asta nu mai vreau sa aud de vanzari. Vreau munca tihnita fara tensiune si presiune si targeturi. Poate mai incolo, da’ acuma sigur nu. A ramas ca in cazul in care nu merge bine aci unde sunt acu’, sa-i sun musai-musai, ca ma vor. Bine. [sper sa nu fie cazul 😀 corporatiile au avantajele lor, pe de alta parte si dezavantaje majore; asa ca mai bine undeva mai micut si mai dragut, cu colectiv de 500 de angajati].

Deci pe scurt: de joia trecuta am inceput munca. 9-17:30 de luni pana vineri, la o ora jumate de casa cu 2 trenuri si-un otobuz. Si-au fost foarte draguti ca in oferta oficiala [ca aci se face oferta, in care se trec salariul, beneficiile si tot ce mai tine de job in afara de fisa postului] le-am gasit o greseala foarte draguta: salariul anual e fix la mijloc intre ce au dat ei la inceput si ce cerusem eu. Deci is oameni de treaba :)))

Acu’ chiar ca nu-mi mai lipseste nimic. Catzaua e fericita si-mplinita. Ceea ce va doresc si voua. Nu Catzele, restul… 🙂

Dac-am incalcit povestea si-am scalcit cuvinte, iertare, e tarziu si-a fost mult de povestit.

O sa incerc sa nu mai las atata timp intre postari. In fond, pot scrie si despre lucrurile frumoase din Londra [desi nu-s multe si nu se-arata peste tot] 🙂

Noapte buna.

Anunțuri

4 comentarii

  1. nah, tot nu ii rau 🙂 e bine ca ai gasit ceva de shurubarit 🙂


    • nu-i rau deloc-deloc. 🙂 shurubele, piulite, masline, atentii, alea-alea. life’s good 🙂


  2. Oh, dar bine ai revenit pe plaiurile onlainice, zic!


    • Vai, dar dara. pai era momentul, ca doara s-au alineat stelele. 🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: