h1

despre grasuni si alte maimute

Aprilie 26, 2011

*cascat prelung*

din seria „you so fat, you can’t even jump to conclusions”, astazi despre grasi, grasi in mijloace de transport in comun, maimute, maimute in mijloace de transport in comun.

amu’.. sa ne’intelegem nitel: cand zic grasi, ma refer la balene, la hipopotami, la walephanti [wale + efephant] si alte bidiganii gelatinoase supradimensionate. si cand zic maimute, ma refer la negrotei fara pic de bun simt sau respect fata de cei din jur si care fac circ pe strada, in statii, pe unde se nimeresc.

FYI: mentiunea de mai sus se situieaza specific cu adresa pentru sensibilosii si sensibiloasele politically correct, monser, care sar in sus ca fututi in dos ca vezi doamne si aia-s oameni. da, ca incadrare oficiala in specie. si cam atat, ca in rest da cu virgula.

*hm-hm* revenind. ziceam ca zic despre grasi. mai multe exemple, adunate in ultimele saptamani.

1. gara, peron, garnitura south west trains – astea au buton de deschidere a usilor si inauntru si in afara si se activesc cam la 5-10 secunde dupa oprirea trenului in statie; in momentul in care se activesc, se declanseaza automat si semnalul luminos-palpaicios foaaaarte-foaaarte vizibil -al botoanelor, desigur- si de asemenea si semnalul sonor, care tziue de rupe malu’, sa se prinda tot uomu’ ca se poate urca in tren; subiecta fazei: o matroana color-chocolat la vreo 1.70 si 150 de kile, intzolita ofis, catzarata pe tocuri cui, asudata si pufainda ca o locomotiva cu aburi, si pe al carei posterior puteai sprijini lejer o tava cu shoturi de tequila, intr-atata de trupesa si rubiconda se situa madama; nu opreste trenu’ bine la peron, ca se inghesuie sa fie prima care urca, si incepe de’a apasa vijelios botonu’ sa se deshtida usile, dom’le, sa dam navala sa cotropim primu’ scaun liber sa ne hodinim copanele agabaritice. usile nimic, fiin’ca inca nu se activasera butoanele. amu’.. nu cred ca pot sa descriu reactia idioatei la lipsa de reactie a butonului. dezgust? mirare dezgustata? frustrare manifestata de la inaltimea nodului 45 al prajinii in care shedea infipta? greu. ok, era cald, era sfarsitul zilei de munca, inteleg ca-i era greu sa-si tina pe tocurile cui catamai tonaju’ insa: daca stii ca totusi concurezi la greutate cu turnul Eiffel sau cu populatia de hipopotami africani, 1.1:  nu te urca in pana mea pe toace cand stii ca ai de mers pe jos sau de stat in picioare sau amandoua; 1.2: pune mana de mai da jos din tonaj; 1.3: las-o mai usor cu „gustarile sanatoase” (cand ai 5 tone si ti se itesc din geanta ambalaje de chipsuri si snacksuri si ciocolatele si biscuitei cu ciucalata, mai da-o si-n masa de treaba, ce blana mea). si mai departe nu mai stiu. decat ca mi se pare culmea ridicolului si-a penibilului sa te revolti pe altii pentru niste chestii de care esti tu insuti responsabil(a). ai bagat ca vaca-n trifoi si-ai crescut intr-un an cat altii in 10? rabda-ti greutatea si suporta-te la propriu ca atare, nu te astepta la facilitati doar pentru ca esti o vaca grasa si proasta fara coloana vertebrala. **

2. autobuz, metrou, orice moment al zilei. din momentul in care urca in autobuz/metrou, mai ales daca-i ora de varf, scaneaza tot perimetrul amushinand vreun loc liber. daca nu gasesc nimic disponibil, se uita de jur imprejur cu privire umeda de pui de broasca supraponderal proaspat eclozat, cersind parca din priviri sa li se cedeze un loc. [vorbim tot despre balenefanti, in special femele – ca ele-s cele mai multe si ele par cele mai afectate] adica cum, ti-i greu sa-ti sustii hoitu’ in picioare? te strange elasticu’ de la chiloti si-ti taie circulatia guma de la strampeni? baga un regim, o miscare, o maslina, o atentie, vorba aia, revino la dimensiuni umane sh-apoi mai binie ti-a fi. cand vad cate una de-asta bombata cum se uita cu uochi lacramosi la scaunu’ meu, imi vine s-o intreb daca-i bortzelina sau numa’ grasa. ca se stie ca gravidele au prioritate la sezut. de grase [si mai ales de grasele tinere] nu mi-i mila deloc. da’ decat sa le fac sa se simta prost si sa recunoasca public ca-s grase [ca doara bortzelinele-s mai mult tzuguiate la burtica decat placintoase si atarnande piftios, asa] mai bine nu-ntreb. si-asa nu ma pot lauda cu foarte multi preteni, apoi sa-mi mai fac si dusmani? 😀

3. tren, autobuz, maimute. invariabil calatoresc in gasca, invariabil cu casti si smartfoane si muzica behaind mult prea sonor [au-au-au, neuronii lor cei unu’ jumate care decat il doare capu’], invariabil cativa masculi si vreo 2-3 fumele. ei, maimutii, vorbesc tare, izbucnesc in ras mult prea galagios, vorbesc mult prea tare, rad mult prea galagios. daca te uiti spre ei, e posibil sa se ia de viata ta, punk style. daca-i ignori, nu se potolesc, da’ macar n-ai probleme. nu-i cea mai fericita varianta, da’ daca esti binecuvantat cu folosirea transportului public si mai ales daca esti navetist, invariabil o sa dai ureche-n bot cu ei. si-asta e. ma dispera doar dupa-masa, in drum spre casa. sper ca nu pentru mult timp inca.

4. in autobuz, vorbesc la telefon cu Dansul, in romana desigur. maimuta e ala care se intoarce auzind grai strain, te fixeaza in ochi cu o moaca dezgustata si da din cap dezaprobator la adresa ta. dupa doua minute repeta figura cu polacul sau portugheza de langa tine care, la fel, vorbeste la telefon potolit si decent, in graiul lui/ei. pai futu-ti grijania si mortii ma-tii, ce te fute grija? iti respir aerul? iti stau in cap? ca imigrantii, ca poola, ca „fura” locurile de munca ale britanicilor, ca din cauza imigrantilor a scazut nivelul de trai in UK, ca masa-n trifoi. in conditiile in care tu o freci la rece de generatii pe banii statului in timp ce eu muncesc legal, in conditiile in care eu fac intr-o singura zi munca la care tu te-ai chinuit timp de 2 saptamani jumate, in conditiile in care nici macar limba ta materna n-o vorbesti sau scrii corect (fara sa mai vorbim de limbi straine) mai ai tupeul sa dai din cap si sa plescai a dezgust? sugi. scurt. ***

** din seria „salvati obezii”: in UK, NHS-ul (National Health Service) cheltuie anual sute de milioane de lire in tratarea obezitatii; sute de milioane de lire investite anual in tratament in loc sa investeasca in prevenire; adica iei un animal d’asta la cateva sute de kile, ii asiguri spitalizarea, operatia, tratamentul, (in conditiile in care doar un scaun cu rotile special pentru purcelusi de-astia costa 1500 de lire, nu mai vorbim despre restul); toate astea pentru ca peste cateva luni, un an, doi, sa recidiveze si ajunga inca unul dintre cei minim 30.000 de britanici care dau coltul anual din cauza obezitatii.

***din seria „ai lor is mai prosti ca ai nostri, da’ se tin mai jmecheri” : in UK exista cetateni care poarta cu onor titulatura de „third generation living on benefits”. adica nici Little John, nici ma-sa, nici buna-sa n-au muncit o singura zi in viata lor, ci au trait pe banii statului, in casele statului. fara sa ridice un deget. unu’!!! si cica noi suntem aia najpa si lenesi si pleava Europei. bah, om fi si om fi avand si noi specimenele noastre ca doara n-o ajuns tara in halu’ in care e din cauza de populatie eminamente exemplara, cu 5 exceptii dintre care 2 reabilitate, da’ aratati-mi mie unu’ de la oras [fara mosteniri si alte lule si in afara de tigani] care sa fie a treia generatie traind din banii statului [si care sa nu duca un trai intocmai amarat sau cu lipsuri majore la capitolul „esentiale”]. atat.

desi cele de mai sus ar putea comunica subliminal altaceva, mi-i bine si-s ok, da’ ma ‘nervez periodic la anumite faze. si ce loc mai bun pentru rabufnit decat blogul sau sacul de box? si cum sac de box n-am, …guess what 😀

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: