Archive for the ‘de inceput’ Category

h1

Catzaua si volanul

Octombrie 6, 2011

Sambata ne-am luat masina. Povesteam eu mai demult de nasolitatea navetei de o ora jumate pe sens de mers, cu 2 trenuri si un autobuz. Ei bine, s-o gatat, s-o dus, c’est fini, it’s over and done with. Hm-hm. Partial. Explic de ce spun asta. 😀

Experienta anterioara soferistica a su’semnatei s-a intamplat in Romania, tara in care se circula normal si frumos pe partea dreaaapta a drumului, volanul e normal si frumos pe partea staaaaanga a a masinii, schimbatorul e normal si frumos la mana dreaaaaapta si tot asa.

Pana sa urc efectiv ieri in masina, eram ferm convinsa ca pot, ca ma descurc, ca-s maiastra si betoana sic a nimic nu ma poate pune la pamant.

(nota mica mica: masina cu volanul pe dreapta, cu circulare pe partea stanga a drumului, cu schimbator de viteze la mana stanga, masina cat un tanc pe langa cele pe care le mai condusesem pana acu – dacia 1310 a lui taica-meu, un logan mcv acu-s cativa ani si un chevy spark hartanit)

Reteta pentru dezastru? Posibil. Era si noapte afara. 😀

Ca scurt rezumat: am facut 4 sau 5 ture de “block” (cvartal ii zice in romana? In fine, o chestie de-aia ca pornesti, tii tot stanga sau dreapta la curbe si te intorci de unde ai pornit).  Am inregistrat urmatoarele:

–          Tendinta de tinut prea pe stanga, era sa agat un scuter parcat regulamentar;

–          Era sa ratez un semnafor rosu, ca ma concentram la drum, noroc ca m-a avertizat consortul;

–          Am intins de doua ori mana dreapta in usa, cautand schimbatorul de viteze;

–          Mi s-au crispat toate in nenumarate randuri cand imi veneau masini din sens opus si aveam impresia ca-s prea aproape de ele. De fapt nu eram.

–          Ii naspa sa urci prima data intr-o masina pe noapte si in traseu necunoscut ca sofer.

–          Ii naspa sa te concentrezi la drum si sa trebuiasca sa iti reformezi reflexul de uitat in oglinzi, dupa indicatoare si alte alea.

M-am deprimat groaznic realizand ca de fapt nu prea imi iese cum as fi vrut si ca mai am nevoie de antrenament pana sa pot iesi singura pe drum. Apoi am mers la cumparaturi, eu ca un catel plouat ca de ce-s bleaga si tuta la volan. Al meu consort optimist si sustinator. De la supermarket am condus iarasi eu pana acasa si m-am descurcat mai bine.

Azi-dimineata am condus de acasa pana la serviciu, cu consortul in stanga. Am ratat doua iesiri din giratorii dar m-am redresat decent [si n-am capatat decat vreo 2 claxoane] si era sa ratez iesirea pe o autostrada, dar mi-am reparat traiectoria rapid usor si sigur fara sa incurc traficul, ca la ora aia matinala era destul de lejer. Cand am ajuns in parcarea firmei, imi tremurau nitel cracii de emotii si alte alea, da’ mi-a zis consortul ca “Ghitza, ai condus chiar bine. Vezi ca poti?”. La care io am ras tamp. Dupe care el s-o urcat frumos in masina si s-o intors acasa, dupe care s-o dus la giobu’ lui propriu si personal.

Deseara mai facem o tura pana la mine la birou si inapoi, sa ma mai invat un pic. De-abia astept.

And for the record: ai lav dis car!!!!! Asa de frumos merge, mance-o catzaua s-o mance!!! [ah da: si nu mi-a murit motorul decat de 2 ori. deocamdata. :D]

Azi nu ma deranjeaza ca merg acasa cu un autobuz si doua trenuri. 🙂

h1

rezumat

August 27, 2010

Doamne cum zboara timpul… am tot vrut sa scriu, macar in stilul „repede despre azi”, insa ori nu am avut timp ori mi-a lipsit complet energia. Acu’ am niste zile libere de care profit din plin din toate punctele de vedere, inclusiv scriind in sfarsit pe blog. 😀

Deci in ordine mai mult sau mai putin cronologica, chestii care s-au intamplat in ultima vreme:

– descoperit Primark. nu stiu daca am mai scris despre asta sau nu. e un lant de magazine super-super ieftine de unde mi-am tras un costum la 3 piese + camasa la 22 de lire si niste tricouri absolut simple din bumbac la 1,5 lire bucata. e foarte foarte tare, mai ales atunci cand ai nevoie de costum de lucru si nu ai chef sau buget sa investesti nu-stiu-cat. [si care costum sa stea totusi cumva, nu ca presu’ pe par].

– descoperit gama Footglove de la Marks&Spencer. incaltari cu toc [si nu numai] foaaaaaaaaaaaaarte comode, cu pernute moi inauntru, facute special pentru noi astia amaratii care stam cate 10 in picioare sau umblam catu-i ziulica de lunga. e drept ca dupa 8 ore de stat in picioare incepi sa-ti simti picioarele, dar asta se intampla oricum. mai greu fara Footglove decat cu 😀

– am rupt patul. adica nu l-am rupt de tot, dar i s-au deplasat/indoit pilonii de sustinere de pe mijloc. Dansul ceruse proprietarului un pat solid. propritarul s-a conformat dupa mintea si priceperea lui. n-a mers. ce bine ca n-o sa fiu eu aia care trebuie sa dea vestea proasta :))

– gatim din ce in ce mai mult dupa retete sau cu ingrediente asiatice. mancare yummy, sanatoasa si usor de preparat. inca nu mi s-a aratat de o vizita la un fish market in puterea cuvantului, dar candva candva tot oi ajunge pe-acolo.

– descoperim treptat zona in care locuim. acum doua saptamani am fost in Ravenscourt Park, locatie cam la 20-25 de minute de mers lejer de-acasa. arata cam asa:

biiiiiutiful….


– am fost in Cluj weekendul trecut, la o minunata nunta. partea buna a fost ca a fost un weekend foarte plin in care am revazut o gramada de oameni dragi, cu tot cu parinti. partea proasta e ca a fost foarte obositor si nu am apucat sa-i vedem pe toti cei pe care am fi vrut sa ii vedem si nici nu am petrecut atata timp cat am fi vrut sa petrecem cu fiecare in parte. programul a fost urmatorul: vineri am fost la Faget, la gratare, cu ai nostri [pe-ai mei i-a adus Dansul fara sa stiu, de unde a rezultat catamai surpriza; cu ocazia asta s-au cunoscut si „cuscrii” intre ei si s-au cam placut, oficialmente vorbind]. am mancat mamaliga la ceaun cu branza, cu rosii de gradina de la mama si cu ceapa rosie moldovinieasca. aaaaaaaaaaaaaavai catamai bunatatea. *balute, balute* oricat am incerca aici sa facem mamaliga, nu iese veci asa buna ca mamaliga soacra-mii. apoi seara am fost pe-afara prin oras, sambata cu nunta, duminica iarasi pe-afara, luni dimineata la 4 eram in aeroport si asta ne-a fost vizita acasa. nu am prea dormit in weekendul ala…

– marti am fost la Jobcentre plus pentru NIN, in 2 – 4 saptamani am raspunsul si de la ei [sa fie intr-un ceas bun].

– sambata viitoare, pe 4, zburam din nou. de data asta spre Bucuresti, si de-acolo tren spre Roman – la nunta nr. 2 [culmea, pentru intervalul ales de noi, e mai rentabil sa zbori la Bucuresti si sa iei cuseta pana la Roman, decat sa zbori la Bacau, care teoretic e mai in Moldova, asa. cine sa-i mai inteleaga pe astia de la Wizz? deci apropo: daca stie careva criteriul de calculare al preturilor la companiile low-cost, luminati si biata mintea mea, sa nu mor proasta]. de data asta o sa stam pana pe 14 in tara, asa ca va fi ceva mai putin obositor si stresant cu drumuri si nedormituri si alte alea…

– mama se descurca din ce in ce mai bine cu laptopul, dar tot nu si-a terminat intrebarile tehnice [sau nu] si simple [sau nu]  la care e atat de greu de raspuns pe priceperea ei. si-au luat webcam nou, cel vechi clacase dupa 6 ani de munca sustinuta era foarte dragalas. tata, in continuare, executa doar strictul necesar pe tastatura. ..tot e bine si-asa rau.


..si cam atat deocamdata. daca-mi amintesc chestii, revin. 🙂

h1

i has a job

Iulie 19, 2010

pffffff.. ultimele zile au fost destul de pline.

am avut miercuri un store approval interview in selfridges.  toate bune si frumoase, la vreo jumatate de ora dupa ce am plecat de acolo ma suna relationship managerul firmei cu care o sa lucrez ca am trecut interviul in principiu, dar ca exista o problema cu parul meu, care e prea scurt si care nu reflecta produsul pe care o sa-l vand. si ca trebuie sa-mi las parul lung.  si ca pana una-alta,  a doua zi dimineata la 9:30 am programare la stilistul din selfridges sa vedem ce-mi poate face. in mod destul de ciudat, nu m-am panicat foarte tare. adica na, ce ar putea sa-mi faca? extensii in nici un caz, ca nu ar avea de ce sa le prinda, my mohawk is still „young”. schimbare de culoare? – poate. si atunci ar fi una decenta. peruca? – why the hell not? singura buba pe care o am vis-a-vis de schimbarile astea e faptul ca s-au dus zilele pieptanatului cu prosopul si al aranjatului frezei in doi timpi si trei miscari, with a twist. urasc sa ma bibilesc si sa ma chinui sa-mi usuc, aranjez, intind, incretesc etc. pletele, mai ales ca nu-s genul easy-maintenance si easy-styling. mi-ajunge machiatul pana dincolo de urechi cate o jumatate de ora in fiecare dimineata si statul pe tocuri catu-i ziulica de lucru de lunga. arrgh. [nervi de moment … m-oi descurca eu cumva; daca e rentabil jobul, n-o sa fie asa greu de suportat 😀 ].

so, a doua zi dimineata la 9:30 eram la stilist. un semi-gheu foarte simpatic [desi usor afectat], care m-a luat, m-a invartit, mi-a tuns chica si mi-a indreptat zulufii de pe frunte, mi-a pleostit creasta si gata am fost. uitandu-ma in oglinda ma regaseam undeva intre Audrey Hepburn si nevasta lui frankenstein. atata de dorky!!! ah, da. si trebuie sa-mi schimb culoarea parului, ca cica negrul asta e prea brutal. deci beton, baga-mi-as. asa. dupe care am mers iar la store approval, sa ma vada tartora magazinului in materie de recrutare, si care dupa cateva strambaturi din nas, si-a dat acceptul. daca ar fi cerut schimbarea de culoare a parului in aceeasi zi, s-ar fi facut, nu am nici cea mai mica indoiala.

sambata si duminica am avut induction days in tainele magazinulu. sambata de la 8:30 la 16:30, ajuns acasa la 17:30, mancat, dormit pana la 11, trezit, dormit iar pana a doua zi dimineata la 6, cand iar m-am trezit sa ma gat sa fiu la magazin pe 8:30 pentru a doua magnifica zi de training, de data asta cu casa de marcat si alea-alea. care a tinut mai putin decat sambata, da’ tot in jur de 4 am ajuns acasa. practic, 4 zile m-am vanturat de-acasa pana in centru la costum si in adidasi, cu toacele in straita si full make-up on. si am pierdut in total vreo 8 ore doar pe drum.

dar iegzista si o parte pozitiva in toata povestea asta [pe langa faptul ca am job 😀 ] si anume: am gasit  faina de mamaliga in sfarsit!!!! in foodhall-ul selfridgesului!!! asa ca ieri la noi in casa s-a molfait o mamaliga sanatoasa, cu pui la cuptor si mujdei sanatos langa.

e ciudat, asa, fiindca mamaliga acasa in .ro e ceva cat se poate de banal si de ne-extraordinar. da’ atunci cand ti se face dor de casa si te paleste o pofta de’aia de roade prin tine si cand in sfarsit reusesti sa o faci, …. e priceless. 🙂 [am cautat faina de porumb aici, dar in majoritatea magazinelor se gaseste „cornflower” care se foloseste la sosuri si alte alea, nicidecum la mamaligi sanatoase, asa ca atunci cand am gasit-o in sfarsit, ... am fost atata de bucuroasa de nici nu pot esprima foarte coerent, asa ca ma abtin].


prin urmare o sa incep sa mai absentez de pe blog, cu noul job si alea-alea. just so you know. i’m ok, just … not at home. si unde o sa lucrez nu am acces la net sau calculatoare. dar va tin la curent 🙂

h1

1 prawn, 2 prawns, 3 prawns 4 me

Iunie 29, 2010

aseara am procurat niscai crevetei conjelati dintr-un TESCO de aici din zona, pe care am sa-i gatesc azi, dupa o reteta foarte simpla, culeasa de aici. sper sa-mi iasa. si daca iese si-s buni, mai fac.

visul meu ‘al mai si ‘al mai mare e sa pun mana pe ceva neam de caracatita pe care s-o nenorocesc in tigaie, dar mai trebuie sa cresc pana atunci 😀 , inclusiv culinareste vorbind, dar mai ales intr-un job.. precum si in London know-how, sa nu ma pierd dreaq prin autobuze. care nu-s asa de bine organizate ca metrou’ si care-mi dau batai de cap atunci cand tre’ sa calatoresc cu dansele. deci am zis. mno, bun.

h1

and back

Iunie 15, 2010

Dupa cum spune si titlul, .. am revenit.

Am luat o pauza ceva mai lunga de la blog, din varii motive, dar am promis ca reincep sa scriu odata ce ma asez in noul cuib, iar blogul va deveni printre altele si un fel de ghid pentru cei interesati de angajarea cu forme in regula in Anglia. Sau, cel putin, o sa va tin la curent cu etapele prin care voi trece, odata depasita prima etapa, respectiv cea a interviurilor.

In 10  zile, de cand am ajuns in Londra, nu am vazut mare lucru [in afara de un tur al orasului intr-un double-decker, in prima zi aici, cu Dansul si un prieten foarte bun al lui aflat si el in oras pentru cateva zile]. Asta in principal din cauza ca nu am timp sa vizitez, deocamdata aplicatul pentru joburi primeaza. O sa am suficient timp pe urma sa ma umblu si sa ma invart prin distinsa capitalie britanica.

Ce imi place din ce am vazut pana acum:

– parcurile – multe, mari, verzi-verzi, fara semne de „nu calcati iarba”, cu oameni trantiti pe iarba peste tot, cu burta si cracii la soare, cu carti in brate sau stand pur si simplu, cu alergatori, cu „speaker’s corner”, cu copaci mari-mari si frumosi, cu flori frumoase la locul lor, cu spatii pentru copii, cu piste pentru ponei si cate si mai cate.

– transportul in comun, in special metroul – scum dom’ne, scump, da’ al naibii de bine organizat. and I mean, al naibii de bine organizat [parerea mea].

– oamenii – foarte-foarte amestecati; de la domnul la 50 de ani echipat regulamentar la costum si cu rucsac in brate, la cuconita in minijup, cu degetelele goale iesindu-i indraznet din slapi si toata-toata pielea gainii la 15 grade afara, la indianul serviabil si atot-zambitor de la magazinul din colt, la Victor, un coptil bulgar la vreo 24 de ani care curata geamuri in zona in care locuim si care ori de cate ori ne vede ne intampina cu „heeeeeeeeeeeeeey, ce faceee?” si cu un zambet imens latit pe toata moaca.

– chinatown. mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmyummy!

Primul soc:

– in Londra nu e curatenia de pe lume pe strazi; in ziua de adunare a gunoiului, toate strazile sunt pline de saci de gunoi scosi „la poarta”; si aici se arunca mizerie pe jos, diferenta e ca pana dimineata strazile sunt luna si bec.

Al doilea soc:

– la cumparaturi, printre altele am cuparat niste cutite de bucatarie care sa taie calumea; in Sainsbury, la casa, in momentul in care a venit randul cutitelor, casiera le-a inregistrat seriile, impreuna cu datele de pe cartea de identitate a Dansului [in caz ca se intampla vreun bucluc cu numitele cutite,… you know]


Deocamdata atat. Revin. 🙂

h1

Pffft…

Martie 24, 2008

all the freakin’ excitement…..

deci zic sa facem un rezumat al primei mele zile ca bloggeritza [care ziua inca nu e gata, da’ ma manca pe mine desh’tele sa scriu 😀 da’ sa nu ma ziceti la nime’, deal?]

deci revenind: fu fain. trecand de faza cu „omg, sa-mi fac blog?? eu?? da’ cum se face un blog? /:) ” dupe care mi s-a esplicat, dupe care din cateva clickuri si tzakaneli pe tastatura m-am facut cu blog. mno bun pan’aci, ceas, suntem in si anume grafic. da’ mai departe? avem un blog: ce facem cu el? paaaai in prima faza ne benoclam mai mult sau mai putin intelijent pan’ nou-nascutul blog, sa vedem ce stie, ce poate. dupe care ce altceva putem face cu el decat sa-l scriem .. nu? si am scris. asa, ..cu emotii, .. cu uitat de 10 ori peste randuri sa vaz daca am scris intelijent si corect [cat de cat corect dupa gramatica mea canina am reusit sa scriu. amu’.. intelijent, .. 😀 cum o dat domnu’, da’ prefer sa nu ma esprim direct io], executat 3 sau 4 editari si in cele din urma a ajuns in forma finala.

siiiii….. l-am dat sfoara virtuala in tara de bloggari 😀 multzam de reactii, again 😀 [normal ca la prima tentativa numa’ incurajare se poate presta din partea mai experimentatilor propritari de bloage] multzamiri , again, you guys care rulati si in cujet si in simtiri si in scris si in cate si mai cate feluri.

si.. amu’ i-amu’, gheata am spart-o, ramane de incercat apa cu gherutele . sa fie intr-un ceas bun, sa creasca asta micu’ tata-mare pana’n pod [apropo, hinternetu’ asta mare si lat are pod oare? si daca are, ce se tine acolo? oare are cuiburi de viespi d’alea siluete si turbate care bantuie printre capriorii podului? ]

mno. tema de casa. va dati cu opinia 🙂

 

laterz 😀

h1

„hello world”? neaah. iote-ma-s!

Martie 24, 2008

ziua cu numarul 24 din luna numarul 3 a anului cu numarul [general recunoscut „dupa scripturi] 2008 d.h.

una bucata Catza internauta de un numar aproximativ de 8 ani de zile.

tzanshpe bloguri citite… unele din pura intamplare, altele din pura placere, preferatele din pura dependenta.

ce au toate chestiile de mai sus in comun? pe mine! adica blogul meu. care este el. de azi. da. [oare tre’ sa dau de baut? motzu’ cand i se va taia si cum? omg.]

p.s. tziu musai pentru ca sa multumesc pe aceasta cale si anume parintelui spiritual blogoricesc Groparele, ce prin vasta dumnisale cultura si universalitate dejteptacioasa m-a indrumat sa si anume phoot ctitoresc ast blog. care e al meu. deci nashu’ .. te am in vedere la botez. 😛