Archive for the ‘when in London’ Category

h1

cu mania sanatatii

august 11, 2011

Iar am tarat corpul viitoarei doamne Crocantzescu la sala aseara si am lucrat cu spor mujkiuletii din dotare.

Printre Pompili si pixdulici, am avut bucuria si socul pozitiv maxime sa vad babaciuni si moshnegarai la sala. Da.

Din gama moshnegarai: un nenea cam inspre capat de saij’ de ani, inalt dar burtos nevoie mare, cu antrenorul langa el. Si daca nu se scutura si transpira moshneagul de nu-i adevarat, ridicand greutati si mergand in 4 labe tragand greutati dupa el, de ma miram ca mai respira. Era rosu ca un rac, transpirat pana la uoua, da’ nu se oprea. Un alt nenea cam de aceeasi varsta da’ ceva mai fit, lua aparatele la rand. Abia daca a transpirat dupa mai bine de jumatate de ora de tras si impins si lucrat muschi. Foarte tare.

Din gama babaciuni: doua mamaite cam catre saij’ de ani si ele asa, usurel-usurel pe biciclete, si-au facut norma de cardio un-doi, dupe care s-au dus la ale lor. Nu le-am surpins decat acolo, nu stiu de unde venisera sau incotro s-au indreptat dupa ce au terminat treaba. Dar mi-a placut si m-am bucurat sa le vad acolo. M-am bucurat sa vad vointa de a face ceva pentru propria sanatate si pentru propriul corp.

Din gama grasunilor: da, sunt, avem si de-astia pe la sala la greu. Si tipe si tipi. Si trag dragii de ei la vasle, si baga la bicicleta, si fac lungimi de sala vanturand greutati de nu se poate si cate si mai cate. Cu antrenorii langa ei sau fara. Dar o fac. Pentru ca vor o schimbare.

Avem ce-i drept si scleptomane futomodelistice care vin cu apica plata la banda de alergat si se ametesc pe-acolo la pas usor cateva zeci de minute (nu multe). Ce rezolva, nu stiu, da’ ma rog. E problema lor si sunt finantele lor. Dar mersul simplu cred ca se poate face si pe strada. Gratis.

uof. si deseara de la capat. Jennifera ma fac. Jennifera! Jennifera Crocantzescu!

Reclame
h1

Pizdiblonda loveste din nou

august 11, 2011

Ieri dupa pranz, biroul plin de lume. La un moment dat, in departare se aude cel mai porcistic-grohaicios ragait evar.

Pizdiblonda trece razant si mai senina ca niciodata printre moace picate si falcile atarnand a neincredere, susurand un « Sorry » inocent.

 Da.
h1

cu pompa

august 4, 2011

Catzaua isi deplaseaza fizicul curand-beton-deocamdata-cu-nevoi-drastice-de-prelucrare la sala de … pff… oficial 3 luni, practic mai intermitent asa, ca-i greu cu tatie. In special cu vointa. Dar divaghez.

Calcand mai des podelele cauciucate ale Virgin Active-ului local in ultimele zile, am tot cujetat la toti gagiii ajtia umflati si pompati de zici c’o dat cineva-n ei cu compresoru’.

Si horcaind ieri dupa o serie de repetari de chestii pentru spatele superior, m-o lovit! Stiu cum ar trebui sa-i cheme pe astia! Pe toti!

POMPILIU!!

Consortului nu i s-o parut din cale-afara de amuzant, da’ io n-am mai putut termina calumea nici o serie de exercitii, ca pe la ultimele 3-4 trasuri, impinsuri, ridicari sau pumni  ma palea un ras isteric si izbucneam: POMPILIU! Mwahahahahahahahahaaaaaaaaaaaaa!

Si-acu’ scriind mai sa dau cu mucii pe tastatura de ras …

Iepuru’ n-o ras nici macar o data. O data!! Nu. 

h1

lacustra

iulie 27, 2011

pe lac, duminica, in Hyde Park.

la un moment dat, barbac-miu, uitandu-se la un pescarus ce trecea pe deasupra noastra, face amentintator: „sa nu te caaaci!”

priceless. 🙂

h1

de regimul altora

iulie 22, 2011

Il pomenisem zilele trecute pe John, line-managerul pixdiblondei. Si pomenisem mai devreme regimul meu pranzistic.

Ei bine, pe cand imi masacram azi mai cu spor rosiile in blid pregatind gloriosul pranz, aterizeaza John in bucatarie sa-si ia cafeaua regulamentara, si proptit in cot ca barzaunele-n buruieni, incepe:

J: stii, ce mancanci tu acolo anuleaza mancatul sanatos..

Eu:  ah da?… o_O

J: absolut. ca “value foods” astea (se referea la somonul meu, care e ambalat si produs sub marca Tesco si care de obicei e la pret mai mic in magazinele lor decat alte branduri. D’oh) sunt pline de chimicale, pe de o parte…

Eu: …deja incepeam sa ma fac stacojie la fata si rumegam in cap ce sa-i spun dobitocului; din pacate, fiindu-mi superior in rang si vechime, cam nasol si cu schepsis, ca deh..

J (ii dadea inainte): … si mai am eu o teorie cum ca producatorii astia de value foods vor de fapt sa provoace scaderea fertilitatii populatiei pe termen lung.

Eu: ..serios..?

J: dap. Serios, asa ca s-ar putea sa vrei sa-ti reconsideri politica alimentara. (si-o facut stanga-mprejur si s-o carat in ptixda muma-sa inapoi in vagauna)

Pfuaaaaaai! Pai facu-ti si dregu-ti si-n muma-ta aia grasa si-n nevasta-ta aia balena care se infometeaza tinand regim pe sistem de puncte (Weightwatchers sau alta laba trista creata de niste oportunisti pentru invertebratii supraponderali fara vointa si respect de sine, delasati sa ajunga la sute de kile fiindca nu-s in stare sa faca ceva cu viata lor cretina)!!!!

Pai mah!! Cat m-am putut enerva, de era sa nici nu-mi cada bine mancarea, mah! Si pe urma m-am gandit un pic [molfaind agale intre doua inghitituri chinute] ca n-are sens sa ma uit in gura prostului.

Atata timp cat el nu-i in stare sa-si puna ordine in viata proprie, poa’ sa fie directoru’ central al pixdii, duca-se invartindu-se cu tot neamul lui futut.

Ok, acuma’s zen. 😀

h1

De regim

iulie 22, 2011

De la o vreme, Catzaua s-o dat pe regim alimentar lejer. Adica usor. Si sanatos.

Car zilnic la munca pita din faina integrala, verdeturi (ruccola, spanac verde, salata verde si rosie, singure sau combinate), cate o portie de 200 gr de somon afumat, rosii. Ocazional, ma depravez cu castravet sau ardei gras pe langa cele de mai sus. Cand e cu chef, apoi bag si niste cascaval light.

Daca mai pun in ecuatie si fructele zilnice (afine, capsuni, mere, pepene galben – cel putin un sortiment pe zi, si daca trebuie sa ma fortez sa le mananc si tot merita) si tabloul e complet.

“Problema” cu colegii mi se trage de la legume si fructe.

La inceput au fost  reactii de genul:

–          Traiesti prea sanatos pentru mine *ha-ha-ha*

–          Duaaaamne cum poti sa mananci asa ceva? Zilnic??

–          Ce dumniezo ai acolo? (pe farfurie, adica)

Ete ce-am:


Mai nou, de indata ce vine ora pranzului (pranzului meu, adica 12:00-12:30 cel tarziu, ca incep munca la ora 08:00) si ma indrept spre bucatarie cu caserola de rosii zornainde in brate, colegii incep sa zambeasca. In special batoza de nouaj’ de kile din capatul palierului.

Ori de cate ori ii indemn la fructele zilei, pun instant moace de ilene cosanzene speriate de mataranga si numa’ ca nu-si stuchesc in san. Doamne fereste sa bage alta vitamina decat carbohidratu’ in ei. Doamne fereste sa haleasca alta fibra decat grasime saturata. Fereasca, da’ fereasca Dumniezo’ dragutu’  sa priveasca in perspectiva si sa ia macar o masura mica-mica pe zi pentru sanatatea lor pe termen lung.

h1

feşăn 2

iulie 21, 2011

Din trafic

–          Grasuna de [cel putin] 150 de kile in bluzita miulé si decolté, cu blugi miulé si sfetăr pe suncile multiple ale spinarii, cu muaca de buldog, par unsuros si cipici [frecati rau] in picioare. Si gentuta LuisViton.

–          Tineigiără in adidasi cu sosete tri-sfert, nadragi scurti de fotbal, tricou largan, vesta matlasata pana sub cur. Si gentuta PolsButic [ niagra cu tzinghilinghi viu multi-colorati si-o cata’ emblema metalica aurie tzâpata hăpt langa toarte, si-un lacatel de haualeu ca garnitura]

 

 

De-astea vad zilnic. Nu zic de oamenii amarati care n-au cu ce, care nu stiu cum sau care n-au de ce [in momentul ala al zilei]. Zic de tutele proaste care habar n-au si-i dau inainte.

 

LE: behoooold ze tzhinghilinghi incercuiti cu rosu.