Archive for the ‘work and wonders’ Category

h1

update de Ianuarie

Ianuarie 28, 2012

Nimic foarte nou. Viata-i buna in continuare. Viata in familie-i si mai buna. (nici o schimbare de nici un fel dupa punerea saibei)

Serviciul e buba. Exista, ceea ce-i bine. Dar ma seaca de nervi si energie si fac cu capu’ zilnic. O alta parte buna ar fi faptul ca imi face timpul sa zboare. Efectiv. Dar sa intru totusi in detalii. In ultimele zile m-am disperat de urmatoarele:

1. englezii (care)se plang si se mormaie. toata ziua. toata ziua. din nimic. din orice. din tot. toata ziua!

2. cretinii care suna la telefon, nu saluta, nu se prezinta, cer cu „cutare” dupa care nici macar nu multumesc ca il ajut, de parca ar fi din oficiu. ei bine, nu-i, in mortii mamelor voastre!

3. cretinii care suna si intreaba chestii si care pe urma nu au rabdare sa asculte raspunsul intreg si inchid. pai futu-ti mortii si ranitii, cine-o intrebat primu’??

4. manager cretin [nici macar managerul direct] care hapt in pauza de masa vine sa-mi puna in carca sarcini; exact cand mi-e lumea mai draga si apuc sa respir si io un pic [citind articole de pe stirileprotv.ro despre inzapeziri si cum ar trebui sa obtina armata romana contractele de deszapezire, ca ce treaba mijto or facut] si sa balotez ceva, vine si ma toaca la creier ca ii trebuie facute si drese chestii. intr-o zi, i-am aratat sus si falnic sandwhich-ul. sper ca o citit exact mesajul pe care am vrut sa i-l transmit. cu multa carnita. multa. (am uitat sa mentionez ca managerul respectiv si-a pierdut pizdiblonda. tantita si-o cautat de lucru in alta parte si brusc a anuntat ca demisioneaza. bravo ei. intre timp, e a 3a saptamana cand s-a amanat seara de iesit in pub cu ea la un pahar de beutura de adio, pe motiv ca nimeni nu se oboseste sa-si dea silinta. patetic. io macar am o scuza buna: nu am lucrat cu ea decat vreo cateva luni si nu am absolut nimic in comun; in plus, pub-ul respectiv e departe de casa si nici macar n-as putea bea ceva sa diger mai usor compania si mediul; asa ca mai bine nu].

5. mult, mult, mult, mult, mult, foarte mult de lucru. ore suplimentare la greu [macar sunt ore suplimentare platite, incepand de saptamana trecuta]; luata la bord pentru un anumit proiect initial, am fost deviata pe alte proiecte pe motiv de „eficientizarea” utilizarii oamenilor muncii din companie si acu’ proiectu’ meu ramas serios in urma, de cateva saptamani a „inviat” la propriu de nu ne vedem capetele de treaba si tragem ca negrii pe plantatie sa acoperim gaurile si lacunele existente. misto. de unde inainte imi placea sa merg la munca, zilele astea mi-e groaza crunta de toate cacaturile si futerea de nervi de peste zi si nu ma gandesc decat la ziua de vineri.

Highlighturile zilelor mele sunt 1). telefonul de dimineata cu Iepuru’ [in jur de 8:30 – 9:00 il sun de trezire in fieare dimineata]. Avem 4-5 minute in care povestim nitel si imi incarc bateriile de la vocea lui pufoasa si imbuibata in somn. 2). culegerea consortului de la munca, ajunsul acasa si minutele de pauza de cudaleala  (en. to cuddle) dinainte sa ne intoarcem la trebi – el master, eu casnice [daca] si pe urma somn. 

Incepusem sa scriu postul asta aseara, dar la un moment dat m-am luat cu alte trebi, apoi am adormit. Stimabilul sot inainte sa-nchida laptopul mi-o salvat draftul si o salvat textul si inr-un document pe desktop, nu cumva doamnie feri sa-mi pierd capodopera. [nu ca ar fi fost ce stii ce chin de scris]. Mno, cum sa nu-l iubesti? 

 

voi, ce-ati mai lucrat intre timp?

h1

update

Octombrie 24, 2011

Spiridusul mucilor are pata pusa pe viata mea. De azi-dimineata e calare pe mine si nu ma lasa nicicum. Imi curg mucii, ma gadila in nas ca de-a stranuta fara stranut insa. Decat o data la cateva ore, zdravan si ascutit de sare biroul in sus a mirare.

Ma gandeam sa-mi infund narile cu batistute de hartie, sa arat a Mr. Bean, da’ macar sa nu-mi mai trag mucii ca tineretul de gradi, grupa mica. Pe urma mi-am dat seama ca nu s-ar potrivi deloc cu tinuta de biurou.

Initial a fost racit crunt un coleg. Pe urma la vreo 2 saptamani un altul. Pe mine m-a apucat saptamana trecuta, cu racait suspect in gat si fara alte simptome. La recensamantul matinal azi, palierul numara cu 3 mucosi in plus (pizdiblonda, seful si susemnata) + inca una pe care o racaie in gat. Beton.

 

Din ultima vreme :

1). Ieri a fost ceva meciul vietii intre [cica , din auzite] Chelsea si nu-mai-stiu-cine. Motiv de adunat suporteri si betivi [sau suporteri betivi] pe strazile si prin puburile Londrei. Chiar cand am iesit din casa sa mergem la film. In zona noastra au fost [numai]  6 dube de politie. In drum spre mall [da, avem mall in zona. Cul, nu?] din autobuz vedeam politia calare patruland usurel inspre codul nostru postal. Sa mai spun ca mi-era curu’ cat varfu’ acului de strans, de frica? Deja vedeam scandaluri si zona blocata si masina cu jamurile sparte. [fomeie slaba, ce mai]. Consortul se amuza de stresu’ meu si facea misto ca dormim in strada.

La intoarcere, meciul tocmai se terminase si suporterimea turmentata se revarsase [din nou] pe strazi. Politie peste tot, lumea potolita, numai aia mai praf asa mai scandau cu paharele de bere in mana pe strada.

Faza in autobuz: intr-una din statii, afara pe trotuar, un coptil bat scanda diverse.  In autobuz, o nieagra trupesa [si ea cu un pahar de bere in mana, de altfel] ii striga aluia din strada intr-o pauza de respirat: “you’re illiterate!! Shut up already!”. Autobuzul a izbucnit in ras. Muaca galagiosului ramas afara: priceless. J

2). Am mai bifat un an in condica. Am 29 de ani, dar nu mi-i simt deloc. Am avut niste ultime saptamani si zile asa de ocupate incat n-am apucat sa multumesc oamenilor carora le-a amintit feibucu’ ca e ziua mea si care mi-au scris de alea-alea cu multi ani traiasca si restul. Indata’s trei saptamani de-atunci. Omg omg.

3). Soferesc cu drag si spor. M-am obisnuit cu dimensiunile masinii, ma dispera doar lipsa de locuri de parcare de la mine de pe strada la ora la care ajung eu acasa. Ca mai tarziu se elibereaza si pot parca fix sub geam, asta e partea a doua. Azi o alimentez pentru prima data in 3 saptamani de circulat intens [catre 40 de km pe zi, dus-intors]. Inca nu stiu cum, da’ m-oi descurca eu cumva. Lol.

h1

Pizdiblonda loveste din nou

August 11, 2011

Ieri dupa pranz, biroul plin de lume. La un moment dat, in departare se aude cel mai porcistic-grohaicios ragait evar.

Pizdiblonda trece razant si mai senina ca niciodata printre moace picate si falcile atarnand a neincredere, susurand un « Sorry » inocent.

 Da.
h1

de regimul altora

Iulie 22, 2011

Il pomenisem zilele trecute pe John, line-managerul pixdiblondei. Si pomenisem mai devreme regimul meu pranzistic.

Ei bine, pe cand imi masacram azi mai cu spor rosiile in blid pregatind gloriosul pranz, aterizeaza John in bucatarie sa-si ia cafeaua regulamentara, si proptit in cot ca barzaunele-n buruieni, incepe:

J: stii, ce mancanci tu acolo anuleaza mancatul sanatos..

Eu:  ah da?… o_O

J: absolut. ca “value foods” astea (se referea la somonul meu, care e ambalat si produs sub marca Tesco si care de obicei e la pret mai mic in magazinele lor decat alte branduri. D’oh) sunt pline de chimicale, pe de o parte…

Eu: …deja incepeam sa ma fac stacojie la fata si rumegam in cap ce sa-i spun dobitocului; din pacate, fiindu-mi superior in rang si vechime, cam nasol si cu schepsis, ca deh..

J (ii dadea inainte): … si mai am eu o teorie cum ca producatorii astia de value foods vor de fapt sa provoace scaderea fertilitatii populatiei pe termen lung.

Eu: ..serios..?

J: dap. Serios, asa ca s-ar putea sa vrei sa-ti reconsideri politica alimentara. (si-o facut stanga-mprejur si s-o carat in ptixda muma-sa inapoi in vagauna)

Pfuaaaaaai! Pai facu-ti si dregu-ti si-n muma-ta aia grasa si-n nevasta-ta aia balena care se infometeaza tinand regim pe sistem de puncte (Weightwatchers sau alta laba trista creata de niste oportunisti pentru invertebratii supraponderali fara vointa si respect de sine, delasati sa ajunga la sute de kile fiindca nu-s in stare sa faca ceva cu viata lor cretina)!!!!

Pai mah!! Cat m-am putut enerva, de era sa nici nu-mi cada bine mancarea, mah! Si pe urma m-am gandit un pic [molfaind agale intre doua inghitituri chinute] ca n-are sens sa ma uit in gura prostului.

Atata timp cat el nu-i in stare sa-si puna ordine in viata proprie, poa’ sa fie directoru’ central al pixdii, duca-se invartindu-se cu tot neamul lui futut.

Ok, acuma’s zen. 😀

h1

De regim

Iulie 22, 2011

De la o vreme, Catzaua s-o dat pe regim alimentar lejer. Adica usor. Si sanatos.

Car zilnic la munca pita din faina integrala, verdeturi (ruccola, spanac verde, salata verde si rosie, singure sau combinate), cate o portie de 200 gr de somon afumat, rosii. Ocazional, ma depravez cu castravet sau ardei gras pe langa cele de mai sus. Cand e cu chef, apoi bag si niste cascaval light.

Daca mai pun in ecuatie si fructele zilnice (afine, capsuni, mere, pepene galben – cel putin un sortiment pe zi, si daca trebuie sa ma fortez sa le mananc si tot merita) si tabloul e complet.

“Problema” cu colegii mi se trage de la legume si fructe.

La inceput au fost  reactii de genul:

–          Traiesti prea sanatos pentru mine *ha-ha-ha*

–          Duaaaamne cum poti sa mananci asa ceva? Zilnic??

–          Ce dumniezo ai acolo? (pe farfurie, adica)

Ete ce-am:


Mai nou, de indata ce vine ora pranzului (pranzului meu, adica 12:00-12:30 cel tarziu, ca incep munca la ora 08:00) si ma indrept spre bucatarie cu caserola de rosii zornainde in brate, colegii incep sa zambeasca. In special batoza de nouaj’ de kile din capatul palierului.

Ori de cate ori ii indemn la fructele zilei, pun instant moace de ilene cosanzene speriate de mataranga si numa’ ca nu-si stuchesc in san. Doamne fereste sa bage alta vitamina decat carbohidratu’ in ei. Doamne fereste sa haleasca alta fibra decat grasime saturata. Fereasca, da’ fereasca Dumniezo’ dragutu’  sa priveasca in perspectiva si sa ia macar o masura mica-mica pe zi pentru sanatatea lor pe termen lung.

h1

‘ncompetenta, dom’ne.

Iulie 21, 2011

Avem o situatie data, in care sa zicem ca firma B (de la borâţi) are un departament BC (de la batuti in cap in mod repetat cu obecte necontondente da’ care dor, de cand erau mici copii si faceau tampenii). Contactul pe proiect al firmei B ma instruieste pe mine ca la fiecare comanda trimisa catre BC sa le trec, impreuna cu restul coordonatelor , si o anumita instructiune care o sa fie aceeasi de fiecare data. Instructiune care nu e treaba mea sa le-o comunic. Instructiune pe care boratii de la B trebuiau s-o includa in trainingul pe proces facut cretinilor de la BC. Care BC nu-s in stare sa-si gaseasca nici gaura curului fara asistenta si instructiuni precise.  

Ca-s ai lor. Propria companie, ma-sa de treaba inca azi si maine!

h1

si englezii are pixdele lor

Iulie 20, 2011

Din seria pixdiblondei  biroului

 

[si io-s blonda mai nou de cateva luni, da’ asta ma ia de departe]

 

Mai intai sa schitam pe scurt portretul fenomentalei.

–          Inaltime: 1.50

–          Greutate: subunitara

–          Bronz artificial: daraaaaaaaaaaa

–          Unghii false: aveeeeeeeeem

–          Extensii: da’ se putea sa lipseasca?

–          Tzatze: Desigur. Nu-mi dau seama daca’s tot de plastic si alea, da’ are fata, mai ales cu pujap d’ala.

–          Cur: un pic acolo.

–          Fumatoare: inraita

 

 

Adevaru-i ca fata arata binisor si aproape uman daca-i suita pe tocuri de 15. Subtirica la mijloc, ochi mari si blanzi ca de vaca, daca o vezi fara inaltatoare zici ca s-o ptierdut de la gradi. Pacat de restu’. Enfin.

 

Si intr-o buna zi se face ca ne pofteste fatuca cu neste redbiul d’al ei d’ala shugafri (doza aia albastru deschis naspa, cu gust si mai cretin).

 

Si un coleg face : mersi, da’ nu pot sa beau de-asta ca-i prea naspa gustul. Daca tot e sa ma otravesc cu energizante, il prefer pe ala normal.

Ea: pai nici mie nu-mi place la gust, da’ ii shugafri si nu vreau sa ma ingras. (retinetineti: ea fiind zgatie de uom, cu BMI de subnutrita, noroc c-o mai salveaza bidoanele).

Eu: pai bine da’ redbiulu’ normal are [nu-stiu-cate-acuma-da’ putine-in-orice-caz] calorii. Poti sa bei linistita, mai ales la cum arati.

Ea: daaaaaaaaaaaa, da’ m-o-nnebunit John [line-managerul ei pe care il urmeaza si asculta ca un catelus] sa beau numa’din asta si-apoi stii catu-i de persuasiv. He got into my head.

Eu: … [la mine-n cap: nici nu ma mir ca ti-o intrat in cap, avand in vedere cat spatiu liber ai acolo. Poti sa dai si in chirie. ]

 

Mno, cu de-astia am de-a face.

 

 

LE: vine pixdij’ de la pranz [compus din aer, fum si parfum de mancare, desigur], ca s-o cantarit si ca are 45 de kile. 45!!! Si ca la inaltimea ei e prea grasa. Am calculat de curiozitate [si de-a dreacu’ de plictisita fara viata personala ce ma aflu] ce BMI are. Rezultat: 18.7. in conditiile in care sub 18.5 se considera ca underwight / subponderal sau whateva’h. Si se prinde la resturile de grasimioara de langa subtzuori, ca-i grasa.  

 

De unde rezulta ca si-aici e plin de proaste-gramada.