pofta O’

*burp*

😀 scuze, dar asa mi-a venit.. si nu am vrut sa ma abtin, din simplul motiv ca mi-a picat prea bine sa tin doar pentru mine.. asa ca impartasesc cu voi cea mai recenta experienta culinara.

Este un ragait retroactiv, recunosc.. de ghiftuit m-am ghiftuit aseara.

Deci…

Amicul Crivat mi se lauda ieri cu noi aditii in meniul Irish & Music Pub, respectiv O’Sandwichurile, magnifice cocktailuri de arome si ingrediente ce-ti lasa gura apa si-ti ridica papilele gustative in prag de orgasm naucitor. Si am salivat eu ce am salivat pana seara, cand am luat atitudine si cu nerv enervat canin am luat calea Pubului.

Am ajuns, ne-am postat strategic la una dintre putinele mese ramase libere [mare mirare intr-o joi seara pe la ceasurile 21 trecute, dar uite ca se poate si inca doamne iarta-ma cum], ni s-a luat comanda [prompt, bulinuta rosie cu felicitari chelneritei].. si ne-am pus pe asteptat. Anticipam deja aromele capodoperelor arhi-cunoscute ale Mariei Sale Chef Hadean, care binevoieste a presta [magnific, ofkiors] in ze kicin’ of ze Pub.. Am ales doua [O’Felie si O’Ceapa] dintre cele 4 noutati  si bine am facut.

Deci cum sa va esplic eu voua… deci.. [si imi pare taaaare rau ca nu am si pozat platoaiele] deci ziceam ca da: pe cate un platou maaaare si lat se lafaiau sandwichurile in numar de cate 4, respectiv 5 bucati, aranjate cu mare arta de catre maistrul bucatar, inconjurate de suita de cartofi prajiti. Aici a aparut una dintre surprize. Ma asteptasem sa-mi vad in fata botului, in blid, cartofi prajiti standard, a.k.a. „pai”.

Eh draci. Ghionion, m-am inselat. Si ce bine am facut. Deci cum sa va povestesc eu voua… cartofii aia prajiti erau intr-un mare fel si anume: taiati rondele subtiri, gen chipsuri.. da’ nu prajiti de sa ramana tzepeni ca Stalin pe soclu, sau armatu’ in beton. Ntz. Erau numa’-numa’ buni.. nici prea prajiti, nici cruzi, numa’ fix asa cum trebuie incat sa-ti fie mai mare dragul sa-i prinzi intre degetele si sa-ti gadili papilele cu dansii.. Printre cartofii astia zuuuper buni se amestecasera si niste rondele de morcov, prajite si ele, aromate si gustoase de sa nu te mai saturi. Si toate astea presarate cu mirodenii, intr-o simfonie de gust si culoare ceva de speriat.

Partea cea mai tare a fost cu ceapa. Ca doara O’Ceapa se cheama sandwichul si ceapa era musai sa existe. Si a existat. Foarte. Da. Sub forma de salata de ceapa rosie, care se putea servi direct din bol, saaaaaau, varianta adoptata ad-hoc: intinsa peste sandwich, asa, ca o paturica, de s-au blenduit aromele perfect.

Si ce sa mai zic..? Carnaciorii de bere pe tzepusa [de pe langa domiciliul numitului O’Felie] fura deliciosi. Cartofii i-am barfit deja. Sandwichurile au trecut si ele prin analizator…

Mai e musai sa va spun ca mai multe detalii de atat nu dau, fiin’ca daca vreti musai sa simtiti exact ce am simtit eu cu simturile-mi canine, sau mai mult, va trebui sa va mniscati fizicurile in Pub, la festin, sa va delectati si sa va incantati personal. Nu ca nu m-as mai incanta de cateva ori bune [pe putin], dar de ce sa va rapesc din placere?

Si mai zic ceva si pe urma gata: atata o fo’ de bune, ca am papat cu desh’tele.. si cartofii prajiti, si carnaciorii de bere… si ashe’ binie mni-o caz’t, de doamnie feri’! Ceea ce va doresc si voua. 🙂

Inca o recomandare: daca aveti de gand sa mergeti sa testati si voi oaresh’ce in Pub, … mergeti flamanzi. Au portii maaaari maaaari si, ai naibii, si la preturi bune [ca mnoah, personal is personal, but business is business – ma gandeam ca poate va intersecteaza si aspectul pecuniar].

Deci pofta maxima si ne vedem pe-acolo 🙂

*happy-woof*