magic saturday

trezit, trebaluit, luat micul dejun pe la 1, trebaluit, pus la filme, luat somn, trezit 2 ore mai tarziu, pus filme de la capat. 

am reusit sa vad ultimele doua episoade de House, una bucata Leatherheads si una bucata Intolerable Cruelty, amandoua cu nenea Clooney. care-i un timpatic, cu toate firele lui carunte cu tot. 🙂 toate aaaazi!!

Mock the Week tiiime noooow!!!

 

[da, .. asta patesc daca am sotul ocupat cu studii]

 

ah da, si am o poveste despre cum ii cu adormitul dupa cotzaiala, da’ asta ramane pe altadata 😀

update de Ianuarie

Nimic foarte nou. Viata-i buna in continuare. Viata in familie-i si mai buna. (nici o schimbare de nici un fel dupa punerea saibei)

Serviciul e buba. Exista, ceea ce-i bine. Dar ma seaca de nervi si energie si fac cu capu’ zilnic. O alta parte buna ar fi faptul ca imi face timpul sa zboare. Efectiv. Dar sa intru totusi in detalii. In ultimele zile m-am disperat de urmatoarele:

1. englezii (care)se plang si se mormaie. toata ziua. toata ziua. din nimic. din orice. din tot. toata ziua!

2. cretinii care suna la telefon, nu saluta, nu se prezinta, cer cu „cutare” dupa care nici macar nu multumesc ca il ajut, de parca ar fi din oficiu. ei bine, nu-i, in mortii mamelor voastre!

3. cretinii care suna si intreaba chestii si care pe urma nu au rabdare sa asculte raspunsul intreg si inchid. pai futu-ti mortii si ranitii, cine-o intrebat primu’??

4. manager cretin [nici macar managerul direct] care hapt in pauza de masa vine sa-mi puna in carca sarcini; exact cand mi-e lumea mai draga si apuc sa respir si io un pic [citind articole de pe stirileprotv.ro despre inzapeziri si cum ar trebui sa obtina armata romana contractele de deszapezire, ca ce treaba mijto or facut] si sa balotez ceva, vine si ma toaca la creier ca ii trebuie facute si drese chestii. intr-o zi, i-am aratat sus si falnic sandwhich-ul. sper ca o citit exact mesajul pe care am vrut sa i-l transmit. cu multa carnita. multa. (am uitat sa mentionez ca managerul respectiv si-a pierdut pizdiblonda. tantita si-o cautat de lucru in alta parte si brusc a anuntat ca demisioneaza. bravo ei. intre timp, e a 3a saptamana cand s-a amanat seara de iesit in pub cu ea la un pahar de beutura de adio, pe motiv ca nimeni nu se oboseste sa-si dea silinta. patetic. io macar am o scuza buna: nu am lucrat cu ea decat vreo cateva luni si nu am absolut nimic in comun; in plus, pub-ul respectiv e departe de casa si nici macar n-as putea bea ceva sa diger mai usor compania si mediul; asa ca mai bine nu].

5. mult, mult, mult, mult, mult, foarte mult de lucru. ore suplimentare la greu [macar sunt ore suplimentare platite, incepand de saptamana trecuta]; luata la bord pentru un anumit proiect initial, am fost deviata pe alte proiecte pe motiv de „eficientizarea” utilizarii oamenilor muncii din companie si acu’ proiectu’ meu ramas serios in urma, de cateva saptamani a „inviat” la propriu de nu ne vedem capetele de treaba si tragem ca negrii pe plantatie sa acoperim gaurile si lacunele existente. misto. de unde inainte imi placea sa merg la munca, zilele astea mi-e groaza crunta de toate cacaturile si futerea de nervi de peste zi si nu ma gandesc decat la ziua de vineri.

Highlighturile zilelor mele sunt 1). telefonul de dimineata cu Iepuru’ [in jur de 8:30 – 9:00 il sun de trezire in fieare dimineata]. Avem 4-5 minute in care povestim nitel si imi incarc bateriile de la vocea lui pufoasa si imbuibata in somn. 2). culegerea consortului de la munca, ajunsul acasa si minutele de pauza de cudaleala  (en. to cuddle) dinainte sa ne intoarcem la trebi – el master, eu casnice [daca] si pe urma somn. 

Incepusem sa scriu postul asta aseara, dar la un moment dat m-am luat cu alte trebi, apoi am adormit. Stimabilul sot inainte sa-nchida laptopul mi-o salvat draftul si o salvat textul si inr-un document pe desktop, nu cumva doamnie feri sa-mi pierd capodopera. [nu ca ar fi fost ce stii ce chin de scris]. Mno, cum sa nu-l iubesti? 

 

voi, ce-ati mai lucrat intre timp?

Decembrie update, ca era timpul

in ordine cronologica? Bun, hai:

– pe 7 decembrie, domnisoara Catzaua a devenit Doamna Iepurasul Atomic. Cununie civila simpla si scurta la primaria locala, in companie unei maini de oameni dragi. Dupa, o dupa-masa cu grupul la un pub cu foc de lemne in camin si o dalmatianca dolofana si frumoasa foc plimbandu-se printre mese. Ne-am simtit excelent. Dupa ce in prealabil am trecut prin etapele propus, acceptat cu chitzaieli, demarat formalitatile, programat si executat in decurs de .. o luna? :)) [in caz ca se intreaba cineva, nu-i cu ochi 🙂 ]

– cu ocazia prilejului am cauzat arsuri stomacale, burzuluiri a neincredere si soc total parintilor care nu pot concepe cununie civila fara ceremonie religioasa la beserica si nunta cu alai p-orma. Mie drept sa spui mi se apleaca de biserici si popi. Ca cer bani pentru orice rahat si ca nici sa mori nu  poti fara sa-i platesti. Noi inca speram sa scapam fara nici de unele. Era sa indraznesc sa-i zic soacra-mii ca ma cunun in biserica daca-mi gaseste popa care sa nu ceara nici un banut  pentru slujba, da’ mi-e ca ar gasi un sobor intreg cu care ar regla ea conturile ulterior. 🙂 Si ma jur ca nu mi-e de bani, mi-e de principiu.

– invat moldoveneste, ca nevasta de falnic moldovean. ghini? ghini! aidi pa! ti pup, ‘ai!

– jobul merge ok, exista, mult de lucru da’ inca ne place.

– sofatul merge din ce in ce mai bine. Indraznesc inclusiv arogante gen depasiri regulamentare si claxonat participanti la trafic incepatori, tolomaci sau neatenti care nu se asigura si vor sa-mi mangaie caroseria. Cu blandete totusi si fara vorbe spurcate si carnita, ca si noi am re-inceput de undeva, dara. [inca, pana o comite vreunul mai grav, mwahahahahahahahaa’h!]

Ca veni vorba de trafic, nici aici politia nu semnalizeaza la schimbatul de benzi. Sau echipajul din fata mea se credea superior regulilor de circulatie intr-o seara aglomerata pe A406.

Tot din trafic, camerele de viteza sunt anuntate si ras-anuntate peste tot, indicatoarele de limita maxima de viteza in zona iar sunt imprastiate efectiv peste tot, iar soseua e marcata cu dungi albe orizontale pe toata lungimea razei lor de actiune. In plus, nu vezi radare mobile decat foarte rar pe sosele si politie rutiera si mai rar, eventual la accidente sau chestii de genul. Si in conditiile astea, cat de cretin sa fii sa iti iei amenda pentru depasirea vitezei legale? Amenda care vine acasa cam in decurs de 4 zile de la calcarea becului. A patit-o barbatu-meu, pentru condusul pe bus lane, unde nu au voie decat autobuzele, taxiurile, biciclistii si microbuzele transportatoare de persoane. Foarte misto, cu poza masinii pe bus lane si prim-plan cu numarul de inmatriculare al masinii. 64 de lire in 14 zile sau 128 [parca] in 28 de zile de la primirea notificarii. Biutiful.

– pregatim Neagra de plimbare; de craciun o ducem la Paris, sa vaza si ea lumea, maica. Pana atunci descoperim reprezentante Vauxhall care mai de care mai cretine [2], un mecanic roman super misto in nordul Londrei [daca aveti nevoie, va pun in legatura ;)] si faptul ca draga noastra se tine mai bine decat ne asteptam, trupeste si functionaliceste. Bogdaproste.

Pff. Deocamdata cam atat. Starea de bine / foarte bine / maxim de bine continua.

 

Ah da, si am gasit hrean la supermarket si am luat si am trantit un hrean cu sfecla de muama focului!! [Catzaua e fan major hrean / sfecla rosie; de cand am aflat ca hreanul are si proprietati anti-cancerigene, bag si mai abitir, preventiv :D] Am blastamant nitel in timpul procesului de productie, ca hreanul are neste uleiuri eterice cam buclucase. Am crezut ca-mi iau narile foc, nu alta. Da’ si rezultatul, …ah, rezultatul… 😀 ‘mniezai si sfinti si altare, bun ii!!

update

Spiridusul mucilor are pata pusa pe viata mea. De azi-dimineata e calare pe mine si nu ma lasa nicicum. Imi curg mucii, ma gadila in nas ca de-a stranuta fara stranut insa. Decat o data la cateva ore, zdravan si ascutit de sare biroul in sus a mirare.

Ma gandeam sa-mi infund narile cu batistute de hartie, sa arat a Mr. Bean, da’ macar sa nu-mi mai trag mucii ca tineretul de gradi, grupa mica. Pe urma mi-am dat seama ca nu s-ar potrivi deloc cu tinuta de biurou.

Initial a fost racit crunt un coleg. Pe urma la vreo 2 saptamani un altul. Pe mine m-a apucat saptamana trecuta, cu racait suspect in gat si fara alte simptome. La recensamantul matinal azi, palierul numara cu 3 mucosi in plus (pizdiblonda, seful si susemnata) + inca una pe care o racaie in gat. Beton.

 

Din ultima vreme :

1). Ieri a fost ceva meciul vietii intre [cica , din auzite] Chelsea si nu-mai-stiu-cine. Motiv de adunat suporteri si betivi [sau suporteri betivi] pe strazile si prin puburile Londrei. Chiar cand am iesit din casa sa mergem la film. In zona noastra au fost [numai]  6 dube de politie. In drum spre mall [da, avem mall in zona. Cul, nu?] din autobuz vedeam politia calare patruland usurel inspre codul nostru postal. Sa mai spun ca mi-era curu’ cat varfu’ acului de strans, de frica? Deja vedeam scandaluri si zona blocata si masina cu jamurile sparte. [fomeie slaba, ce mai]. Consortul se amuza de stresu’ meu si facea misto ca dormim in strada.

La intoarcere, meciul tocmai se terminase si suporterimea turmentata se revarsase [din nou] pe strazi. Politie peste tot, lumea potolita, numai aia mai praf asa mai scandau cu paharele de bere in mana pe strada.

Faza in autobuz: intr-una din statii, afara pe trotuar, un coptil bat scanda diverse.  In autobuz, o nieagra trupesa [si ea cu un pahar de bere in mana, de altfel] ii striga aluia din strada intr-o pauza de respirat: “you’re illiterate!! Shut up already!”. Autobuzul a izbucnit in ras. Muaca galagiosului ramas afara: priceless. J

2). Am mai bifat un an in condica. Am 29 de ani, dar nu mi-i simt deloc. Am avut niste ultime saptamani si zile asa de ocupate incat n-am apucat sa multumesc oamenilor carora le-a amintit feibucu’ ca e ziua mea si care mi-au scris de alea-alea cu multi ani traiasca si restul. Indata’s trei saptamani de-atunci. Omg omg.

3). Soferesc cu drag si spor. M-am obisnuit cu dimensiunile masinii, ma dispera doar lipsa de locuri de parcare de la mine de pe strada la ora la care ajung eu acasa. Ca mai tarziu se elibereaza si pot parca fix sub geam, asta e partea a doua. Azi o alimentez pentru prima data in 3 saptamani de circulat intens [catre 40 de km pe zi, dus-intors]. Inca nu stiu cum, da’ m-oi descurca eu cumva. Lol.

Catzaua si volanul

Sambata ne-am luat masina. Povesteam eu mai demult de nasolitatea navetei de o ora jumate pe sens de mers, cu 2 trenuri si un autobuz. Ei bine, s-o gatat, s-o dus, c’est fini, it’s over and done with. Hm-hm. Partial. Explic de ce spun asta. 😀

Experienta anterioara soferistica a su’semnatei s-a intamplat in Romania, tara in care se circula normal si frumos pe partea dreaaapta a drumului, volanul e normal si frumos pe partea staaaaanga a a masinii, schimbatorul e normal si frumos la mana dreaaaaapta si tot asa.

Pana sa urc efectiv ieri in masina, eram ferm convinsa ca pot, ca ma descurc, ca-s maiastra si betoana sic a nimic nu ma poate pune la pamant.

(nota mica mica: masina cu volanul pe dreapta, cu circulare pe partea stanga a drumului, cu schimbator de viteze la mana stanga, masina cat un tanc pe langa cele pe care le mai condusesem pana acu – dacia 1310 a lui taica-meu, un logan mcv acu-s cativa ani si un chevy spark hartanit)

Reteta pentru dezastru? Posibil. Era si noapte afara. 😀

Ca scurt rezumat: am facut 4 sau 5 ture de “block” (cvartal ii zice in romana? In fine, o chestie de-aia ca pornesti, tii tot stanga sau dreapta la curbe si te intorci de unde ai pornit).  Am inregistrat urmatoarele:

–          Tendinta de tinut prea pe stanga, era sa agat un scuter parcat regulamentar;

–          Era sa ratez un semnafor rosu, ca ma concentram la drum, noroc ca m-a avertizat consortul;

–          Am intins de doua ori mana dreapta in usa, cautand schimbatorul de viteze;

–          Mi s-au crispat toate in nenumarate randuri cand imi veneau masini din sens opus si aveam impresia ca-s prea aproape de ele. De fapt nu eram.

–          Ii naspa sa urci prima data intr-o masina pe noapte si in traseu necunoscut ca sofer.

–          Ii naspa sa te concentrezi la drum si sa trebuiasca sa iti reformezi reflexul de uitat in oglinzi, dupa indicatoare si alte alea.

M-am deprimat groaznic realizand ca de fapt nu prea imi iese cum as fi vrut si ca mai am nevoie de antrenament pana sa pot iesi singura pe drum. Apoi am mers la cumparaturi, eu ca un catel plouat ca de ce-s bleaga si tuta la volan. Al meu consort optimist si sustinator. De la supermarket am condus iarasi eu pana acasa si m-am descurcat mai bine.

Azi-dimineata am condus de acasa pana la serviciu, cu consortul in stanga. Am ratat doua iesiri din giratorii dar m-am redresat decent [si n-am capatat decat vreo 2 claxoane] si era sa ratez iesirea pe o autostrada, dar mi-am reparat traiectoria rapid usor si sigur fara sa incurc traficul, ca la ora aia matinala era destul de lejer. Cand am ajuns in parcarea firmei, imi tremurau nitel cracii de emotii si alte alea, da’ mi-a zis consortul ca “Ghitza, ai condus chiar bine. Vezi ca poti?”. La care io am ras tamp. Dupe care el s-o urcat frumos in masina si s-o intors acasa, dupe care s-o dus la giobu’ lui propriu si personal.

Deseara mai facem o tura pana la mine la birou si inapoi, sa ma mai invat un pic. De-abia astept.

And for the record: ai lav dis car!!!!! Asa de frumos merge, mance-o catzaua s-o mance!!! [ah da: si nu mi-a murit motorul decat de 2 ori. deocamdata. :D]

Azi nu ma deranjeaza ca merg acasa cu un autobuz si doua trenuri. 🙂

Din bucatarie din regat – Salata caineasca de vinete

Cat am fost in Romania, nu cred ca am facut o singura data salata de vinete. Ca facea maica-mea sau ca nu-mi trebuia, n-am incercat veci. De cand am aterizat pe malul asta al baltii am facut de cateva ori si am reusit sa perfectez o reteta a mea. In cele ce urmeaza luati de cititi fisa retetei.

Ingrediente:

–          vinete [cat mai uniforme, desigur; alte recomandari n-am a da, le iau pe nimerite ca nu ma pricep fuoaaaarte tare la etimologia si anatomia lor; le iau din supermarket]

–          ceapa [rosie de preferinta, alba daca nu-i de ales]

–          usturoi [curatat si zdrobit la sfarsit]

–          patrunjel verde

–          marar verde [sau uscat, dupa disponibilitate si preferinta]

–          zeama de lamaie

–          sare

–          ulei [am incercat cu extravirgin de floarea soarelui, dar le da un gust amarui care nu-i foarte pe placul dansului asa ca am renuntat, cu toata sanatatea aferenta]

Modus operandi:

–          coptul: fiindca nu detin curte sau gratar, iar cuptorul mi-e electric, eu coc vinetele intr-o tigaie antiaderenta [de sacrificiu], pe aragaz, la foc mediu. Le coc dupa ochi, nu stau sa le suflu in codita si de obicei imi nimeresc chiar bine.

–          dupa ce le scot din tigaie, le pun cu tot cu coaja intr-o sita de plastic si le acopar cu folie sau o punga mai mare [sa se domoleasca si sa inceapa sa se scurga, ca nu-mi place sa ma frig la degete curatand la ele; nu, nu se amarasc si nu, nu patesc  aaabsolut nimic daca mai stau un pic cu coaja pe ele, pe testate, parol].

–          le las sa se scurga mult si bine, dupe care le toc de mama focului. Nu am tocator, dar am o paleta de-aia neagra de bagat in tigai anti-aderente si latura dansei e numa’ buna de dat in cap vinetelor.

–          pun vinetele intr-un bol mai mare/lighean de bucatarie/vailing [n-am idee care-i denumirea oficiala consacrata pentru ustensila asta ; L.E. : vas ?], pun nitica sare si incep sa le mestec un pic pana se « cremuiesc ». apoi adaug ceapa taiata marunt-marunt-marunt, patrunjelul verde tocat, usturoiul zdrobit, zeama de lamaie, mestecam-mestecam-mestecam, ajustez ce [si daca] mai e de ajustat, et voila. Salata caineasca de vinete. 

Din bucatarie din regat – Saorma domestica

Aseara am facut cea mai betoana saorma “de casa”, cu cea mai betoana maioneza “de casa”. Cu ocazia faptului ca mai aveam niste piept de pui rotisat acasa si ca parca-i cam sec asa in curu’ gol, ne-am gandit noi asea sa ne facem nitel de cap. Si asa s-a nascut saorma domestica.

Ingrediente:

–          amestec de salati verzi si rosii (gata spalate si bucatite);

–          sfecla rosie feliata la borcan (pentru mine);

–          castraveti murati (pentru consort);

–          piept de pui rotisat, taiat subtire si perpelit nitel in tigaie, sa se incalzeasca aromat;

–          maioneza (home-made in doi timpi si trei miscari): 2 oua intregi, 7 catei de usturoi zdrobiti, patrunjel tocat [uscat, ca nu am avut verde la dispozitie], o lingurita de mustar cu buabe, o lingurita de mustar fin. Bagate toate in blender, turnat ulei, oprit, gustat, mai pus sare si zeama de lamaie, mai lasat la blenduit cateva zeci de secunde. Rezultat: cea mai maioneza misto si gustoasa. 

–          cartofi pai si lipii (luate de la un fast-food de arabi, sa economisim timp).

Poze nu am mai facut, ca nu am avut cand. A fost eeeextraordinar de super-gustoasa, dar data viitoare vreau sa corcesc maioneza cu iaurt grecesc, sa o “usurez” nitel pentru ficati si artere. 🙂

Din regat

 

– Puburile au denumiri ciudate. Exemple: Slug and lettuce [melcu’ si salata]; Star and garter [steaua si jarteaua]

– Farmacii/drogherii au denumiri ciudate. Exemple: Pestle and mortar [pistilul si mojarul]

Cele de mai sus sunt observate personal. Si de obicei eu sunt singura care hahaie si grohaie razand la auzul numelor astora. Is it just me?

am bec!

Am revenit. Dupa 2 saptamani fuaaaaaaaaaaaarte fuaaaaaaaaaarte faine acasa in romanica, am revenit la plaiurile britanice adoptive.

Fu tare fain acasa. Ne-am plimbat de ne-am cracanat.

Am fost asa :

– la ai lui,

– la ai mei,

– la ai mei de-al doilea la tara unde am crescut,

– iar la ai mei,  

– la Cluj,

– iar la ai mei,

– iar la ai lui,

– la Sinaia [cu ocol pe la Miercurea Ciuc, de bine ce-i semnalizat Bacaul, da-i-am foc primarelui, cu cocotat pana la cota 2000 apoi coborat per pedes de la 2000 la 1400 pe ploaie mocaneasca ; cu cinat, innoptat si micdejunat la un hotel mijto-mijto pe-acolo pe sus –  la Cabana Schiori ; beton maxim],

– la Siriu [cel mai mare baraj de pamant ridicat de om de la noi din tara],

– la vulcanii noroiosi,

– iar la ai lui,

– la Durau [de la Bicaz un ptic mai sus, unde-i  fain tare, da’ drumurile-s nitel cam dubioase, mai ales daca te iei dupa navigatoru’ lu’ gugal si te trezesti pe drum forestier in ze middle of frichin’ no’uer; am scapat cu bine totusi si fara masina parentala accidentata],

– la Humulesti,

– la Dumbrava [intre Roman si Tg. Neamt, unde este un depozit de armasari de prasila ce apartine de RomSilva si unde te lasa sa calaresti caluti frumosi, cu 40 lei/ora; ideal e sa anunti din timp si sa mergi cu grup organizat sa poti face traseu/plimbare; noi ne-am dat in incinta, da’ tot ne-a foarte placut],

– la Falticeni [la casa lui Mihail Sadoveanu, pe care am gasit-o inchisa ca era dupa-masa; fail deci],

– la Draguseni [in drum de la Falticeni spre Roman – unde am gasit un han beton cu mancare buna si ieftina si muzica populara moldoviniasca fuaaarte faina]

– apoi iar la ai mei cu tot cuscretu’

– si de-acolo la airport.

Toate astea in 2 saptamani be-toa-ne.

Am sute de poze dovada, din pacate timp de sortat si cocotzat pe net mai greu, dar or veni si alea.

Concluzia? Foarte fain si foarte ieftin in Romania, sa tot mergi ca turist.

As mai avea de povestit dar stau cam prost cu timpii.  🙂

Consortului, cu maxim drag

–          Imi place felul tau protector de a fi, mai ales in public, pe strada si oriunde am fi.

–          Imi plac calmul tau imperturbabil si rabdarea dusa pana la paroxism.

–          Imi plac  increderea in propria persoana si in propria masculinitate pe care le afisezi permanent.

–          Imi place siguranta pe care o respiri prin toti porii.

–          Imi plac dorinta ta de a fi mai bun, de a face mai mult si faptul ca iei masuri pentru asta.

–          Imi place privirea ta, ori de cate ori si orideunde ma privesti.

–          Imi place caldura ta permanenta. 

–          Imi place intampinarea zilnica cu pupat, luat in brate si dat din codita.

–          Imi place ca pe zi ce trece ne e tot mai bine si ne completam tot mai bine.

–          Imi place ca atunci cand ajung mai tarziu decat tine acasa, vii sa ma iei de la gara indiferent ca ai de invatat pentru master sau ca e urat afara.

–          Imi place ca vii sa ma culci seara, fie chiar si pentru  numai 5 minute de tinut in brate.

–          Imi place ca noaptea ma cauti prin pat sa ma iei in brate. Sau cand cu spatele fiind, ma impingi incetisor sa te iau in brate.

–          Imi place ca atunci cand ma trezesc, zambesti in somn cand te pupacesc de buna dimineata si imi raspunzi, chiar daca pe urma nu mai tii minte intotdeauna.

–          Imi place ca desi nici tu nu te dai in vant dupa intins sau strans haine de pe uscator, o faci de fiecare data doar sa nu trebuiasca sa o fac eu.

–          Imi place ca imi spui ca ma iubesti, ori de cate ori simti nevoia sa o spui, sau ca o strigi prin casa atunci cand suntem numai noi. 

–          Imi place ca orice ti se pare normal si natural si pot sa fiu eu insami in preajma ta.

–          Imi place ca nu te formalizezi si/sau conformezi normelor relationale.

–          Imi place ca poti sa vorbesti deschis despre ceea ce simti si ceea ce vrei .

–          Imi plac numele pe care mi le dai, de la Fluffy si Elefantel pana la Buoasca (broasca) si Nevasta.

–          Imi place ca ma ajuti sa fiu un om mai bun.

–          Imi place ca ma pui la punct atunci cand e nevoie si ca poti fi obiectiv in ceea ce ma priveste.

–          Imi place ca spui ceea ce crezi despre orice, chiar daca uneori nu e intocmai usor de digerat.

–          Imi place cum suntem.

Te iubesc.