Sambata ne-am luat masina. Povesteam eu mai demult de nasolitatea navetei de o ora jumate pe sens de mers, cu 2 trenuri si un autobuz. Ei bine, s-o gatat, s-o dus, c’est fini, it’s over and done with. Hm-hm. Partial. Explic de ce spun asta. 😀
Experienta anterioara soferistica a su’semnatei s-a intamplat in Romania, tara in care se circula normal si frumos pe partea dreaaapta a drumului, volanul e normal si frumos pe partea staaaaanga a a masinii, schimbatorul e normal si frumos la mana dreaaaaapta si tot asa.
Pana sa urc efectiv ieri in masina, eram ferm convinsa ca pot, ca ma descurc, ca-s maiastra si betoana sic a nimic nu ma poate pune la pamant.
(nota mica mica: masina cu volanul pe dreapta, cu circulare pe partea stanga a drumului, cu schimbator de viteze la mana stanga, masina cat un tanc pe langa cele pe care le mai condusesem pana acu – dacia 1310 a lui taica-meu, un logan mcv acu-s cativa ani si un chevy spark hartanit)
Reteta pentru dezastru? Posibil. Era si noapte afara. 😀
Ca scurt rezumat: am facut 4 sau 5 ture de “block” (cvartal ii zice in romana? In fine, o chestie de-aia ca pornesti, tii tot stanga sau dreapta la curbe si te intorci de unde ai pornit). Am inregistrat urmatoarele:
– Tendinta de tinut prea pe stanga, era sa agat un scuter parcat regulamentar;
– Era sa ratez un semnafor rosu, ca ma concentram la drum, noroc ca m-a avertizat consortul;
– Am intins de doua ori mana dreapta in usa, cautand schimbatorul de viteze;
– Mi s-au crispat toate in nenumarate randuri cand imi veneau masini din sens opus si aveam impresia ca-s prea aproape de ele. De fapt nu eram.
– Ii naspa sa urci prima data intr-o masina pe noapte si in traseu necunoscut ca sofer.
– Ii naspa sa te concentrezi la drum si sa trebuiasca sa iti reformezi reflexul de uitat in oglinzi, dupa indicatoare si alte alea.
M-am deprimat groaznic realizand ca de fapt nu prea imi iese cum as fi vrut si ca mai am nevoie de antrenament pana sa pot iesi singura pe drum. Apoi am mers la cumparaturi, eu ca un catel plouat ca de ce-s bleaga si tuta la volan. Al meu consort optimist si sustinator. De la supermarket am condus iarasi eu pana acasa si m-am descurcat mai bine.
Azi-dimineata am condus de acasa pana la serviciu, cu consortul in stanga. Am ratat doua iesiri din giratorii dar m-am redresat decent [si n-am capatat decat vreo 2 claxoane] si era sa ratez iesirea pe o autostrada, dar mi-am reparat traiectoria rapid usor si sigur fara sa incurc traficul, ca la ora aia matinala era destul de lejer. Cand am ajuns in parcarea firmei, imi tremurau nitel cracii de emotii si alte alea, da’ mi-a zis consortul ca “Ghitza, ai condus chiar bine. Vezi ca poti?”. La care io am ras tamp. Dupe care el s-o urcat frumos in masina si s-o intors acasa, dupe care s-o dus la giobu’ lui propriu si personal.
Deseara mai facem o tura pana la mine la birou si inapoi, sa ma mai invat un pic. De-abia astept.
And for the record: ai lav dis car!!!!! Asa de frumos merge, mance-o catzaua s-o mance!!! [ah da: si nu mi-a murit motorul decat de 2 ori. deocamdata. :D]
Azi nu ma deranjeaza ca merg acasa cu un autobuz si doua trenuri. 🙂